Lorelei - Ionel Teodoreanu

Lorelei -Ionel Teodoreanu

Am cumpărat cartea pentru că mi-a plăcut titlul “Lorelei” şi m-a făcut curioasă să văd ce se ascunde sub acest nume. Am citit-o pe malul mării Egee şi nu am putut s-o las din mână până nu am terminat-o. Contrar aşteptărilor mele, cartea m-a captivate, mi-a transmis sentimentele şi emoţiile trăite de personaje. Prin şarmul său romantic, tristeţea apăsătoare, intimitatea copleşitoare şi prin profunzimea analizei sentimentului de iubire, romanul “Lorelei” este “o contopire de poem şi basm” cu parfumul anilor `20-`30.

Personajele principale sunt: Catul Bogdan – Sultanul de Argint (professor şi scriitor, alintat astfel de către Luli), Lucia Novleanu – Luli (tânăra şi talentata soţie a lui Bogdan, alintată de toţi) – Lorelei (pseudonimul ei dat de Gabriela), Gabriela Nei (profesoară de franceză, şi cea mai bună prietenă a lui Luli), Nathan Saabetai (prietenul şi ajutorul lui Bogdan, personaj simbol al echilibrului şi înţelepciunii), Smărăndiţa (dădaca lui Luli, cea care şi-a dedicat viaţa creşterii ei) şi haziaica (bătrâna care are grijă de casa lui Bogdan).

“Prietenia dintre cele două datează încă de pe băncile şcolii, când copila Luli-Boy o vizitează pe Gabriela la clasele mai mari la care aceasta învaţă. Un timp sunt despărţite, când Gabriela îşi urmează studiile la Bucureşti, după care revine în Galaţi (oraşul lor de proveninenţă), unde o găseşte pe Luli schimbată păstrând doar unele trăsături fizice din prietena ei din copilărie, aflată acum în pragul Bacalaureatului pentru care se pregăteşte. Doar că în timpul unei călătorii cu trenul în care cele două se întorc de la vie tânăra Lucia Novleanu îi acordă ajutorul unui domn leşinat în tren, fără a avea cunoştinţă de identitatea acestuia, pe care i-o relevă mai târziu Gabriela. Bărbatul respectiv era binecunoscutul Catul Bogdan, scriitorul şi profesorul universitar, prezent în oraş pentru a prezida comisia examenului de Bacalaureat. În urma episodului din tren el se îndrăgosteşte instant de tânăra ce-i sărise în ajutor, pe care ajunge să o revadă printre băncile şcolii, printre fetele ce-şi susţin examenul la Limba şi Literatura Romană. Îşi artă slăbiciunea pentru Luli favorizându-le pe toate. Legătura creeată între ei se lărgeşte rapid, astfel că în patru zile Catul Bodan se prezintă în faţa domnului Novleanu, tatăl Luciei, pentru a-i cere mâna fetei, cu care se căsătoreşte în cel mai scurt timp. Singura afectată direct de această ştire este însă Gabriela, ce dezvoltase şi ea în secret o pasiune pentru ilustrul scriitor.” Posted by Liviu

“Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.” Lorelei -Ionel Teodoreanu

“După căsătorie începe o altă etapă a vieții lor. Catul Bogdan împreună cu tânăra lui soție se mută la Iași iar apoi pornesc într-o călătorie ce durează un an în care au parte de aventura vieţii lor. Se întorc însă apoi în Iaşi, unde profesorul universitar constată că nu se mai ridică la nivelul celui care a fost. Se simte acum aflat la o răspântie decisivă: între mult-iubita lui soţie, între postul de profesor şi între talentul de scriitor, ce par că-l solicită toate. Oscilează periodic între acestea fiind uneori adus cu picioarele pe pământ de către Nathan Saabetai, prietenul şi ajutorul său, personaj simbol al echilibrului şi înţelepciunii.” Posted by Liviu

“Aprinse ţigara cu degetele fripte de flacără.

Dintâi îşi umplu gura cu fum, atent, mirat, decifrându-l prealabil, neîndrăznind încă să-l tragă în piept. Dar nările dilatate regăseau amintiri. Timid, respiră fumul. Tâmplele năduşiră. Inima era galopul unei sosiri mult aşteptate, spre care se lăsau toate punţile castelului.

O căldură intimă se revărsă în tot trupul.

Respiraţia, înlănţuită strâns cu fumul vechilor deprinderi, îşi recăpătă plenitudinea de odinioară. Vidul era învins. Emoţionant ca o regăsire.

Dumnezeule, tutunul nu e o minciună.

…………………………………………….

Se ascundea.

Pentru întâia oară, fericirea de-a o avea pe Luli îi limita parcă libertatea de-a fi el cum vrea, şi când vrea.” Lorelei -Ionel Teodoreanu

“Adevărata sa nelinişte începe atunci când primeşte unele scrisori semnate de o oarecare Lorelei, încărcate de talent şi emoţie, cărora le cade uşor pradă fără a şti că sunt defapt farsa soţiei sale prin intermediul Gabrielei, acum profesoară în Braşov. În momentul în care vizita acesteia este iminentă iar soţul său îi vede scrisoarea Gabrielei, Luli ăşi dă seama că Lorelei, tizul său literar, se întruchipează acum în Gabriela, şi invers, aşa cum probabil că-şi închipuie Catul Bogdan. Însă chiar în ziua sosirii Gabrielei are loc marea nenorocire, când în urma unui accident chirurgical Luli moare. Cu toate că deşi neconsolat şi cu un mare spaţiu în inimă, Catul Bogdan se căstoreşte cu Gabriela, femeia de ale cărei scrisori fusese fascinat. Fiind însă nefericit alături de aceasta şi aflându-i adevărata identitate a misterioasei Lorelei începe să scrie romanul vieţii sale. Când nu mai poate rezista se întoarce la Galaţi, însingurat, şi se oferă Dunării, ca un ultim sacrificiu pe care l-ar mai putea face.” Posted by Liviu

Vă recomand să citiţi acest roman într-o atmosfera calmă şi când nu sunteţi preset de timp. Lectură plăcută!