Tot mai des am privirea goala... pierduta undeva... cautand ceva...
Azi, poate am gasit ce cautam:
"Vreau sa-ti transmit ceea ce simt acum, si anume faptul ca deja am si uitat tot ce a fost, si intre noi totul s-a incheiat."
Aseara, ca niciodata, am adormit devreme, poate doar cu un sfert de ora inainte de-a primi mesajul. Am avut un somn lung si linistit, fara cosmaruri sau vise... Dimineata, in timp ce muscam cu pofta din sandwich si sorbeam dintr-un sana, am luat telefonul si l-am deschis. Eram relaxata, nu ma asteptam sa gasesc nimic... ca de obicei... telefonul meu de mult tace, dar surpriza... un mesaj... fericit palpaia numele lui pe ecranul telefonului meu... Primul gand: "cu ce ocazie?" Apasand pe o tasta, am descoperit repede. Ma zbateam sa inghit mancarea din gura si sa retin totul in stomac. Urgent aveam nevoie de o tigara si de aer rece. Eram usor buimacita si am aprins tigara invers, nu am mai fumat de cateva zile bune... de cand ma simteam mai bine... Prietena mea m-a servit cu alta, trageam fumul in piept si incercam sa-mi redau mesajul cu vocea lui. Fumul ma ineca, dar eram cu gandul mult prea departe ca sa mai tusesc.
Vocea ei (CCL) m-a readus in corpul meu, unde toate erau tulbure, dar problemele ei si intensitatea lor, faceau ca trairea mea sa paleasca. Imi pare rau ca nu am fost acolo pentru ea, si daca as fi fost nu stiu daca eram persoana potrivita. Cand imi povestea de prietenul ei, care dupa o conversatie de mai multe ore, a reusit sa-i redea zambetul, recunosc ca am simtit o usoara gelozie, pentru ca am avut si eu un prieten care avea aceasta putere magica asupra mea... un prieten pe care l-am pierdut... Dar in acelasi timp ma bucur pentru ea, caci are nevoie de astfel de persoane magice in viata ei. Cateodata toti avem nevoie de putina magie...
Un vechi amic... se inghesuie, cu nerabdare, ca sa-mi devina acel prieten magic cu care vorbesc ore in sir, langa (sau cu) care plang, zambesc si rad. Nu stie ca tinde sa ia locul cuiva... Desi acel loc acum e vacant, inca nu sunt pregatita sa inlocuiesc chipul, vocea...prietenul...
Fata mea spune tot... sau cel putin, multe! Am lasat infometata curiozitatea celor care vor sa stie tot, ba chiar si a celor carora pur si simplu, le pasa de mine! Ca sa inceteze cu intrebarile de genul: de ce esti suparata? zambeste, caci tie asa iti sta bine!? unde esti cu gandurile? ce s-a intamplat? esti ok? cine te-a suparat?, am incercat sa schitez un zambet, la care reactia lui CCL a fost: "mi se face rau!" :))
Si eu aveam o curiozitate de hranit, dar ca sa fiu "fair play" o las sa moara de foame. Tin prea mult la cel al carui nume mi-a palpait fericit pe ecranul telefonului, incat vreau sa evit orice posibilitatea de a-i face rau. Inca am puterea si vreau sa pun binele lui, mai presus de binele meu... suna siropos, dar acesta e adevarul!
Nu am inteles scopul mesajului, dar am inteles esenta ei! Daca nu sunt cuvintele lui... a riscat cu acel mesaj, caci sunt ca un caine la care ii dai peste bot si te astepti sa nu reactioneze! Daca mesajele care pe mine ma ranesc, reducerea mea la tacere, stergerea mea de pe lista de prieteni, de pe site-urile de socializare si din viata lui, il ajuta sa gaseasca fericirea pentru care se lupta (caci asta ar fi singura lui scuza pentru care pot sa accept sa ma raneasca)...atunci poate sa ma declare pierduta, caci nu ma intorc sa-l bantui! De dragul lui si pentru ca-i respect decizia, nu ies din umbra si tac, inca pot...inca vreau! ...iar cand nu-mi va pasa, imi va fi si mai usor sa ignor!
Inca mi-e greu sa incasez socurile, dar imi revin din ce in ce mai repede!
Mama ma suna des de cand a aflat ca am ajuns noaptea, singura, la Urgente. Aude si simte ca ceva nu e in regula cu mine si din dorinta de a ma binedispune, intreaba de persoana despre care stie ca are puterea sa ma faca sa zambesc. Nu stie ca mai mult rau imi face, iar eu cu voiosie falsa in voce, inventez povesti, ca sa nu trebuiasca sa aud pareri de rau...
Cat despre analizele mele si rezultatele lor, pot sa spun ca m-am saturat de ele. Le-am terminat partial, rezultatele le-am transmis medicului, nu specialistului...interpretare: pauza, dar acum ma simt bine si nici nu mai am de gand sa investighez nimic, caci atat timp cat omul cauta...gaseste! Mi-au gasit doua chisturi mamare, care par benigne si aici ma opresc!
Incerc sa-mi gasesc sau regasesc, starea necesara ca sa caut apartament pentru mine! Timpul trece...tic-tac... tic-tac... si eu gasesc motive ca sa aman momentul cautarii! In "The One" nu gasesc sprijin. El viseaza sa cumparam impreuna un apartament nou si mare, in care sa locuiesc doar eu daca vreau... iar eu visez sa am ceva doar al meu, sa-mi dovedesc ca pot!
Si astea fiind spuse...celor care viseaza, va doresc sa va gasiti paradisul si pasiti fara frica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu