Dragostea in Evul Mediu

„Iubirea nu inseamna doar trup, din moment

ce are in vedere pe cineva, si nu este doar spirit, din

moment ce-l are in vedere in trupul sau.”

MAURICE MERLEAU-PONTY,

Elogiul filozofiei si alte eseuri

„Lectura din Montaigne”

INTRODUCERE

„Pe punctul de a ma apuca de aceasta lucrare, am sovait, insusindu-mi cugetarea cardinalului de Bernis: „Nimic nu e mai banal decat sa vorbesti despre iubire; nimic nu e mai rar decat sa vorbesti despre ea bine”

..............................................................................................................................................

Si totusi, oamenii din Evul mediu nu gandeau, nu reactonau, nu se comportau la fel ca noi. Cand vorbim astayi despre dragoste, ne gandim, in principiu in aceasta ordine, la sentiment, sexualitate (eventual casatorie), placere, eventual procreare. Insa lucrurile stateau cu totul diferit in Evul Mediu, in care se facea distinctia intre amor, pasiune violenta, condamnabila, si caritas, dragostea crestina, in care iti iubesti aproapele. In locul ordinii contemporane mentionate mai sus apareau casatoria, sexualitatea si procrearea; sentimentul (mai ales dupa casatorie) nu era exclus, iar placerea, legata de trup, era interzisa de oamenii Bisericii.

............................................................................................................................................”

Istoric al Evului Mediu specializat în viaţa cotidiană, Jean Verdon face o bună sinteză a cunoştinţelor disponibile, pornind de la textele biblice şi patristice, liturgice, penitenţiale, de la predici şi alte scrieri teologice, ajungând la marea literatură medievală. Între Confesiunile Sfântului Augustin şi aventurile Cavalerilor Mesei Rotunde, autorul urmăreşte evoluţia sentimentelor şi a sexualităţii de-a lungul unei îndelungate perioade. Şi reuşeşte de multe ori să ne surprindă.