Toti cunoastem acest sentiment si l-am trait sub diferite forme cauzate de diverse situatii si motive…dar cu un singur rezultat: starea aceea care ne inhiba sa reactionam in mod natural sau chiar ne impinge sa facem si sa ne comportam intr-un mod nefiresc noua.
Probabil ca sunt situatii cand nici nu constientizam prezenta ei, incercand sa descriem starea in care ne aflam cu totul si cu totul altfel… chiar din frica de a recunoaste ca ne este frica.
Frica este un sentiment care ne izoleaza de cei dn jur, ne deformeaza eu-ul pana cand …poate… nu mai reusim sa ne recunoastem, ne pierdem si ne deconectam de adevarata noastra fiinta.
Unii nu renunta la relatia care de mult nu ii mai face fericiti sau nu le satisface nevoile ….de frica…. De frica sa renunte, de frica sa nu piarda si ce au, de frica sa mearga mai departe, dar mai ales de frica de necunoscut.
“mi-e frica de ceea ce sunt, de ceea ce nu sunt, de ceea ce pot deveni, de ceea ce nu voi deveni niciodata,
mi-e frica sa merg mai departe, mi-e frica sa stau in loc,
mi-e frica ca timpul trece prea repede, mi-e frica ca timpul nu mai trece,
mi-e frica ca te-am pierdut, mi-e frica ca te voi pierde,
mi-e frica ca sunt prea buna, mi-e frica ca nu sunt destul de buna,
mi-e frica sa fiu cu tine, mi-e frica sa fiu fara tine,
mi-e frica ca te cunosc prea bine, mi-e frica ca nu te cunosc deloc,
mi-e frica ca iert prea mult, mi-e frica ca nu iert destul,
mi-e frica de atatea si de nimic.”
Oare prezenta fricii dezvaluie un caracter slab sau este ascunsa in fiecare dintre noi doar diferenta este de capacitatea fiecaruia de a o stapani si domina?
Sunt putini care au curajul sa-si recunoasca temerile si sa-si invinga frica... o lupta continua cu tine insati... doar ai grija sa nu ramai singur cu morile de vant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu