Zilele trecute am povestit cu cine drag mie, despre sanatate si viata. Concluzia generala a fost ca daca as stii ca in scurt timp ar trebui sa trec de pragul vietii, mi-as lua toti banii economisiti si as face toate nebuniile pe care mi-e frica sa le fac acum sau mi se par prea costisitoare...ba chiar mai mult, as face un credit de nevoi personale si nu mi-as bate capul de cum ii restitui! :)) In timp ce m-a tras spre pieptul lui, mi-a spus: "...si eu mi-as aduna toti banii si i-as cheltui cu tine...daca tu nu ai mai fi, nu ar mai conta nimic..." si bineinteles a mai scos o replica din palarie ca sa strice tot romantismul si sa "introduca" erotismul! :))
O prietena buna are o expresie care merita memorata: "Viata e deschisa....ca o prapastie!" Imi arunca cuvintele astea cand ma vede suparata sau nervoasa si recunosc ca sunt cu efect. De multe ori ma surprinde cu citate bine plasate si cand vrea, poate sa fie subtila ca o grenada! Am ajuns sa cred in prietenia ei si stiu ca daca as fi in pericol de inec, ar fi prima care ar sari sa ma salveze, desi nu stie sa inoate...asta in cazul in care nu ar gasi repede o solutie inginereasca fezabila! ...ca sa nu uitam, doar suntem ingineri!!
Cat despre inec... ca sa aiba ocazia sa ma salveze cineva, am inceput sa merg din nou la bazin! Dupa indelungate asteptari, s-a redeschis bazinul de inot... si hop-top, mi-am facut si eu prezenta... asta pana la poarta! Acolo era un afis maaaare si frumos (nu!), in care se anunta ca ne-au expirat cardurile, deci trebuie sa le reactualizam! Ca sa respectam regulamentul intocmai, am deviat de la drumul nostru spre bazin si am facut un "scurt popas" la biroul permise. Pana aici totul bine si frumos... Eeee...pentru ca se tine pasul cu tehnologia, accesul se face cu cardul pe baza de amprenta digitala. Eu m-am chinuit o jumatate de ora ca sa-mi confirm amprenta, procedura ce in mod normal nu dureaza mai mult de 2 secunde! Au inceput sa-mi transpire degetele. Lasam deja amprenta pe aparat, dar nu si in calculator! Pune amprenta...ok...confirma amprenta...nuuuuu!!! Pune amprenta....beculet albastru palpaie...confirma amprenta...beculet rosu palpaie... si dupa muuuulte minute si incercari, apare si culoarea verde a beculetului! S-a strigat BINGO!!! Pai....nu pot sa nu ma intreb daca mai vreau sau nu, o astfel de tehnologie!? In sfarsit, am ajuns in vestiar...inca putin si simt apa! M-am echipat pt inot, aratam ca un "profi", un dus rapid si directia bazin! Oooo daaaa....placerea a fost aproape orgasmica! Ma simteam ca o mica sirena in apa...ce dor mi-a fost!! Dupa 20 de minute de inot, deja respiram sacadat. Degeaba... mi-a iesit din mana, plus fumul pe care-l las, mai nou, sa-mi inunde plamanii cu atata satisfactie, ma da de gol!
Imi place sa inot...e singurul loc unde nu pot sa ma gandesc la nimic, nici daca incerc. Ma pot concentra doar la cum sa respir si eventual, la cel de pe culuarul de langa mine, cand iese la iveala spiritul meu competitiv! Aici uit de toate... depresii... suparari... probleme... stres... Cand inot, nu mai sunt frumoasa sau urata, plinuta sau slaba, sanatoasa sau bolnava, desteapta sau nu... nu mai sunt nici altii, decat eu si apa (eventual, mai apare in vizorul meu, cate un competitor, care doar imi pune ambitia la incercare)! Cand simt ca-mi ard muschii, respir greu si ma pandesc carceii, poposesc la capatul culuarului si incerc sa mai "fur" din tehnici de inot. Vreau sa inot repede... mai repede... si mai repede!
Azi, as fi avut nevoie sa uit... sa uit din nou... ce am lasat in urma, sa ramana acolo! Tocmai azi... azi, cand nu am acces la singurul loc unde pot face asta! Dar se pare ca ma face sa zambesc si un episod din "Friends", asa ca iau o pozitie comoda pentru delectare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu