Viata... viata...

Viata... viata... cusuta cu ata alba!

Una dintre zicalele folosite de mine este "sanatate sa avem, ca in rest le ducem pe toate!". Chiar cred in aceste cuvinte.

Mi-am dobandit un obicei din a cauta partea pozitiva si a lucrurilor negative, incerc sa invat din toate... si nu odata am ajuns cu zambetul pe buze, cand am vazut la ce concluzii am ajuns. Stiu ca nu ma feresc de lucrurile cu care s-au ars altii, pana nu-mi fac propriile cicatrici si nu urmez tot timpul calea cea dreapta, pentru ca, cateodata inima te indeamna pe drumuri intortocheate.
Am mai spus si stiu ca ma repet, dar viata are un umor pe care nu toti il inteleg... Sunt deprimata de ceva timp, poate chiar fara motive intemeiate, doar de placerea de a fi deprimata. Nu pot sa nu rad de mine cand citesc fraza anterioara...cui poate sa-i placa depresia? Poate doar celor pentru care a devenit o stare de normalitate, si eu cu siguranta, nu fac parte dintre acei oameni! Am prietene langa mine, care ma trag de maneca si nu ma lasa izolata in slabiciunea mea. Si totusi... ele nu fac fata... parca cu cat incearca mai mult sa ma traga la liman, cu atat ma scufund mai tare... de parca as sta pe nisip miscator! Si atunci... atunci intervine viata, ca sa-mi dea trezirea, sa-mi aduca aminte de lucrurile importante, cum ar fi sanatatea!
Azi, stau si ma intreb, cat de repede, cancerul poate sa-ti dea aripi de inger? Ex-ul meu e in zodia racului si se pare ca nu scap de acest cuvant, deci daca am de ales intre el si boala...categoric il aleg pe el (speranta mea de viata e mai mare :)). Sunt doar suspecta inca... de fapt, a fost un cuvant ratacit, aruncat de doctor, dar care s-a infipt direct in capul meu ca un cui! Fac si eu ca tata, nu degeaba sunt fata lu'tata, si anume aman cat mai mult, dar in timp rezonabil, mersul la analize! Mda... sunt constienta ca nu rezolv nimic asa, dar din moment ce nu stiu de aceasta problema cei pentru care contez, nu are cine sa ma impinga de la spate!
Oricum sunt convinsa ca este doar o gluma a vietii, ca sa ma sperie putin, ca apoi sa strige in gura mare: PACALEALAAAA!!! Cu siguranta, dupa ce voi face si primi rezultatele analizelor, voi rasufla usurata ca nu am nimic sau cel putin nimic atat de grav pe cat ma gandeam... uite asa voi uita de depresie, de tot ce ma impingea in aceasta stare si ma voi bucura din nou de viata!

As gandi si trai diferit daca as stii ca nu am nimic de pierdut, decat viata! :)