Dansul celor 1000 de maini - Guan Yin

Este uimitoare performanta fetelor! Puteti sari peste primul minut al filmuletului si sa savurati la maxim spectacolul oferite de dansatoare:

Un singur dans. O mie de maini. Doar 21 de dansatoare de origine chineza, uimitoare prin gratia si desavarsirea pe care o aduc miscarii. Sunt dansatoare care nu pot sa auda muzica in ale carei ritmuri se lasa cuprinse. Sunt dansatoare care nu pot sa isi dezlipeasca buzele pentru a-si exprima. Fetele sunt surdo-mute si fac parte din Trupa Chinezeasca de Arta pentru persoanele cu dizabilitati. Ele isi exprima insa bucuria de a trai prin dans.

Nu este coregrafia uimitoare? Nu este executia desavarsita? Uimitoare? Daca nu ai sti, ai realiza ca fetele nu aud muzica?... Dansatoarele realizeaza pe scena mai mult decat un dans. Realizeaza un spectacol. Spectacolul se face remarcat prin precizia si corectitudinea executiei, dar si prin complexitatea sa. Antrenorii sunt amplasati in cele patru colturi ale scenei, iar fetele le urmeaza indicatiile. Dansul se bazeaza pe efect si iluzie vizuala. Nu ai impresia de fapt ca in fata ochilor tai se afla o singura persoana care isi misca cele 1000 de maini?

Denumirea dansului Guan Yin

Denumirea dansului Guan Yin vine de la numele unei zeite budiste, Guan Yin (Guan Shi Yin), zeita ce simbolizeaza iubirea. Guan Yin este venerata in Orient pentru compasiunea, indurarea si bunatatea pe care le-a aratat fata de oameni. Figura feminina a zeitei este similara Fecioarei Maria sau zeitei Tara (zeita tibetana). Are un suflet bun si milos, raspunzand celor care ii solicita ajutorul sau se afla intr-o situatie dificila. Guan Yin este foarte aproape de sufletul celor aflati in suferinta si nevoi.

Poate insa ca nimic nu exprima mai bine personalitatea acestei zeite decat numele sau intreg: Guan Shi Yin. Guan inseamna “a privi”, Shi inseamna “lume”, iar “Yin” inseamna sunete, sunetele celor care sufera. Prin urmare, rolul principal al acestei zeite este acela de a veghea asupra celor care sufera. Guan Yin este reprezentata uneori cu o mie de brate sau ochi, gata sa ajute pe cat mai multi si sa intinda o mana de ajutor celui care are nevoie.

Sursa: Garbo

Adele - Rolling in the deep

There's a fire starting in my heart,
Reaching a fevered pitch and it's bringing me out the dark.
Finally, I can see you crystal clear,
Go ahead and sell me out and I'll lay your ship bare,
See how I'll leave with every piece of you,
Don't underestimate the things that I will do.

There's a fire starting in my heart,
Reaching a fever pitch and it's bring me out the dark.

The scars of your love remind me of us,
They keep me thinking that we almost had it all.
The scars of your love, they leave me breathless,
I can't help feeling,

We could have had it all,
(Your gonna wish you, never had met me)
Rolling in the deep,
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)
You had my heart in soul,
(You're gonna wish you never had met me)
And you played it to the beat.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)

Baby, I have no story to be told,
But I've heard one on you and I'm gonna make your head burn,
Think of me in the depths of your despair,
Making a home down there as mine sure won't be shared,

The scars of your love remind me of us,
(You're gonna wish you never had met me)
They keep me thinking that we almost had it all.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)
The scars of your love, they leave me breathless,
(You're gonna wish you never had met me)
I can't help feeling,
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)

We could have had it all,
(You're gonna wish you never had met me)
Rolling in the deep.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)
You had my heart in soul,
(You're gonna wish you never had met me)
And you played it to the beat.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)

Could have had it all,
Rolling in the deep,
You had my heart in soul,
But you played it with a beating.

Throw your soul through every open door,
Count your blessings to find what you look for.
Turn my sorrow into treasured gold,
You'll pay me back in kind and reap just what you've sown.

(You're gonna wish you never had met me)
We could have had it all,
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)
We could have had it all.
(You're gonna wish you never had met me),
It all, it all, it all.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)

We could have had it all,
(You're gonna wish you never had met me)
Rolling in the deep.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep
You had my heart in soul,
(You're gonna wish you never had met me)
And you played it to the beat.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)

Could have had it all,
(You're gonna wish you never had met me)
Rolling in the deep.
(Tears are gonna fall, rolling in the deep)
You had my heart in s, oul
(You're gonna wish you never had met me

But you played it,
You played it,
You played it,
You played it to the beat.

Doar in trecere...

A trecut mult timp si a curs multa apa pe canalul Bega, de cand nu am mai scris pe acest blog.

Timp am avut, chef nu... Si acum sunt cu un ochi la televizor, mai mult de curiozitate decat condusa de alte interese... B1tv...Irinel Columbeanu la CanCanTV... un exemplu explicit de cum poate fi distorsionat adevarul sau cum poate fi manipulat poporul...

De cand nu am mai scris, un cutremur puternic ( de 8,9 grade pe scara Richter) a lovit Japonia, urmat de mai multe replici si de un tzunami, finalizat cu exploziile de la centrala nucleara de la Fukushima... am urmarit cu inima strinsa si cu lacrimi in ochi, lupta zilnica a celor 50 de "samurai" ramasi in urma ca sa impiedice o iminenta catastrofa globala... m-am rugat pentru ei; a inceput si continua scandalul Monica - Irinel Columbeanu; au divortat Pepe si Oana Zavoranu, plus aceasta a avut o impacare "in direct" cu mama ei si a recunoscut aventura cu "Tudi" (parca); s-au terminat banii din programul "prima casa" in timp ce negociam pt un apartament; s-a scumpit benzina si multe altele pe langa acest produs; Colterm a castigat procesul intentat de Primarie (parca), iar acum omul de rand trage ponoasele si plateste retroactiv; pe proiect am obtinut (firma la care lucrez) finantarea din fondul de coeziune si s-a semnat contractul de finantare; a murit Osama bin Laden executat de cei de la SEAL (Team 6) - americani, bineinteles; a avut loc o explozie la mine pe etaj (acumulare de gaze), dar nu a fost ranit nimeni; ni s-a inmultit familia cu inca un membru - Rici, un bishon de 6 luni si cateva sute de euro (de Lara nu stiu daca am amintit, e un rottweiler de 8 luni - tot din familie face parte); The One s-a intrecut pe sine si a tinut-o intr-un sir de surprize (placute :P) de ziua mea, Valentine's day, Dragobete si 1 Martie, lasandu-mi colegele cu "gura cascata"; a trecut ziua de nastere a mamei mele si a trecut o saptamana petrecuta acasa de Pasti, dupa care imi doream sa nu ma mai intorc aici...

Ziua mea a fost presarata cu surprize foarte placute din partea persoanelor iubite din prezentul meu si cu surpriza neplacuta din partea persoanei care refuza sa ma uite in trecut.

... si tot in acest timp... de cand nu am mai scris, pentru lume a avut loc nunta secolului dintre William si Kate, iar pentru mine nunta secolului urmeaza sa fie :) foarte curand, dar povestesc mai multe dupa fericitul eveniment!

... si tot in acest timp... am pierdut o prietena la care am ajuns sa tin mult, care a renuntat la tot ce o incomoda, cum ar fi obiceiuri... persoane... si si-a recreat propriul ei univers, in care se simte in siguranta si protejata fata de cei cu care a impartit prea multe povesti de viata, poate chiar s-a intors la origini... imi pare rau ca nu a stiut sa gestioneze altfel problema ei si nu a gasit alta solutie decat abandonul... totusi ii respect decizia, are dreptul sa-si urmeze propriile carari in viata! La fel facem cu totii, pe unii ii lasam in urma ca sa putem sa-i primim pe altii cu bratele deschise :)

Viata e un sir de sanse si alegeri... bune sau rele... toate contribuie la definirea noastra, asa ajungem sa fim cei de azi!

Ce replica tare intr-un film: "Cine va rugat sa ma protejati de propria mea viata?"

A sosit momentul cand ma uit in urma si vad lucruri pe care le regret: decizii pe care le-am luat sau nu le-am luat... Imi doream sa ma pot uita oricand in urma, fara sa cunosc regretul, dar se pare ca... cu cat trece mai mult timpul si se aduna anii, asa apar si sentimentele de care incercam sa ma feresc.

Stii ca am momente cand imi doresc sa fi trecut deja prin viata... sa fiu batrana?! As vrea sa am puterea de-a face o scurta vizita in viitor, doar asa... sa trag putin cu ochiul. Pacat ca in viata, rareori ni se ofera o a doua sansa... sau doar rareori e apreciata la adevarata valoare. Probabil cand treci prin experiente aproape de moarte, realizezi cat de importanta este fiecare clipa de viata care ne-a fost daruita, simti si vezi adevaratele valori ale vietii... ai puterea sa treci cu mai multa usurinta peste incercari si obstacole. Te consideri mai norocos pentru simplul fapt ca esti sanatos, ai familie care te iubeste, ai o slujba care te ajuta sa-ti platesti cheltuielile, ai o casa unde sa te intorci sau ai prieteni la care sa apelezi! Pamantul se invarte, soarele e sus pe cer... sunt mii de motive pentru care sa zambesti, dar e mult mai usor sa stai incruntat, sa acumulezi rautate, invidie, ura, ciuda... dorinta de a face rau. Inconstient multi devin niste oameni acri. Daca te intrebi ce motive ai sa zambesti, atunci nu pui bine problema. Schimba unghiul. Intrebarea corecta: ce motive ai sa nu zambesti?

"-E greu sa renunti?!"

Pe postul Antena1 acum se termina filmul "Meet Joe Black". E un film care-mi place mult, cu actori consacrati. Una din scenele mele preferate este momentul cand fac dragoste si conversatia lor de dupa. Un alt dialog, de la sfarsitul filmului:
"-E greu sa renunti?!
- Da, asa e Bill!
- Pai, asa-i viata... Ce pot sa spun?"
... nu pot decat sa le dau dreptate... e greu sa renunti la viata si la orice din ea!

Azi am fost la o intalnire cu fetele de la clubul tricoteozelor. Ne-am adunat la I acasa, caci a fost o intalnire de "ramas bun" si de "La multi ani!". Maine e ziua ei de nastere, asa caaa ii urez din nou "La multi ani!" si joia e ziua oficiala in care renunta la oras si tara, incercand marea cu degetul: pleaca in Germania, ca sa-si caute un job, in speranta unui viitor mai bun si a unui trai decent. Peste o luna planifica sa-si duca copilul si sotul. Din punctul meu de vedere, pentru o astfel de decizie, ai nevoie de mult curaj si un motiv intemeiat de a face pasul! Nu e usor sa renunti la lucrurile familiare, cunoscute... la ceva ce-ti ofera o oarecare siguranta sau confort. Sunt putini care au curajul sau capabilitatea sa ia viata de la zero. Sincer ii tin pumnii si sper sa reuseasca! O admir pentru curajul ei! Probabil nu e prima si nici ultima care face asa ceva... asa caa... jos palaria in fata celor care nu le este frica sa infrunte lucrurile noi si necunoscute!

Am avut o zi frumoasa, usor umbrita de un gand. Aseara m-a sunat unul dintre parinti, dar nu am apucat sa vorbim. Azi cand am sunat inapoi, mi-a spus ca vorbim mai tarziu. Mi-a fost clar ca o sa avem o tema concreta de discutie, dar nu mi-a dat niciun indiciu... asa ca am banuit doar... seara mi s-a confirmat. Sunt luata prin invaluire: un parinte imi comunica subiectul discutiei pe care va trebui s-o port cu celalt parinte, ambii inclestati sa-l ajute pe fratele meu. Cand e vorba de fratele meu, totul se reduce la un subiect major: banii. Imi iubesc fratele, dar in privinta asta suntem parca crescuti sub alte concepte. Nu e doar vina lui ca este asa, de cate ori a cerut ... intr-un fel sau altul ... dar pana la urma, a primit! S-a obisnuit cu asta si ma tem ca pentru el conceptul "sa te ajute familia" consta in sprijin financiar. Eu ma lupt singura ca sa reusesc sa-mi achizitionez un apartament, pentru care timp de 30 de ani ma voi sacrifica, renuntand la excursii, shopping-uri si alte placeri care conteaza pentru mine. Nu ma astept sa fiu ajutata! Nu reprosez si nu cer asta, dar vreau sa mi se acorde sansa de a ma descurca singura... nu sa fiu trasa inapoi!

Subiectul este mult mai complex si are un istoric... nu are rost sa intru in alte detalii... insa, recunosc ca nu mi-e usor sa tin piept tuturor! Cand am impresia ca s-a incheiat, puuuffff.... luam totul de la capat! Nu stiu daca va invata vreodata fratele meu sa se descurce din propriile puteri. Nu cred ca va reusi sa renunte la obiceiul deja indoctrinat, de-a lua decizii care ii costa pe altii!

Probabil cu cat imbatranesc, cu atat devin mai carcotasa si cu cat stau mai mult singura, cu atat devin mai fixista sau tipicara, inca nu m-am decis! :P

Cateodata... rar... imi simt singuratatea. Stii cum e sa te simti singur pe pamantul populat?

Concediu, de care?

A mai trecut o saptamana din noul an, la fel de repede ca si prima... desi pe aceasta am petrecut-o sechestrata la domiciliu, fiind in concediu medical.
Probabil ti-ai dat seama de ce am ajuns sa stau acasa!
Luni, dupa servici, am fost la medicul de familie care dupa un consult, mi-a schimbat tratamentul cu niste medicamente mai puternice si m-a trimis acasa pentru cateva zile. Indiferent cat de rau ma simteam, mi se parea aiurea ca sa stau acasa din cauza amigdalelor. Probabil sub influenta acestui gand, in timp ce-i scriam sms sefei (i s-a terminat bateria la telefon in timp ce vb) ca sa-mi anunt lipsa din urmatoarele zile, am gresit textul scriindu-i: "medicul mi-a dat x zile de concediu de odihna". Bineinteles ca a ras pe seama mea, dand vina pe proasta traducere din "maghiaros" :)) eu am dat vina pe febra! :))
Ca sa-mi justific absenta, daca voi fi luata la intrebari ( si ca sa demonstrez ca sunt dusa cu pluta, cateodata! nu tot timpul!!), am facut poze la amigdalele mele bolnave, dar sunt prea scarboase pentru a fi publicate.
De 5 zile in alimentatia mea sunt incluse si medicamente, dar amigdalele mele prezinta in continuare puroi. Mananc regulat si destul de mult, incercand sa evit durerea de stomac provocata de pastile, dar ce am reusit este sa iau in kilograme! :)) Rad, dar nu e rasul meu!

Amigdale cu probleme

A trecut si acest wk-end. Daca aseara nu stiam cum imi voi petrece ziua de Duminica, azi toate s-au arajat de la sine. Totul a inceput aseara, cand simteam un usor disconfort in gat, la inghitit. Simptomele s-au accentuat noaptea. Nu mai puteam sa dorm de durerea pe care o simteam cand eram nevoita sa inghit. Miere cu tintura de propolis... septolete... am luat ce aveam prin camera. Aveam amigdalele umflate, presarate cu pungi de puroi, cea ce-mi provocau dureri la inghitit si dificultati la respiratie. Dimineata am dat buzna la farmacie. Am primit aproape aceleasi medicamente ca si data trecuta, in cazul acesta pot sa enunt ca sunt recidivista. Ma deranjeaza ca nu-mi da semne de inflamatie sau infectie decat atunci cand e la un nivel avansat. Disconfort la fel de mare imi provoaca si starea febrila... senzatia ca te dor toate, ai frisoane si esti molesit!
Totusi ma bucur ca m-a prins intr-o zi libera, asa am putut sa stau intinsa si de multe ori sa dorm. Cat despre legea pe care trebuia s-o citesc, cred ca-ti dai seama ca nu m-am atins... rusinicaaa... rusiniiiicaaaa! Din acest motiv, mi-e ciuda pe mine!

Inchei aici... caci nu ma simt bine...

Wk-end...

E cam tarziu sa spun "La multi ani" de Boboteaza sau Sf Ion, insa sper ca fiecare a celebrat aceste zile pe masura importantei lor!
Am avut emotii pentru 6 ianuarie... o zi mai deosebita... marcheaza si ultima sarbatoare, care incheie sirul sarbatorilor de iarna... dar l-am trecut decent.

Prima saptamana din acest an a trecut nespus de repede, pot sa spun ca intr-un fel au fost zile de reacomodare cu programul de lucru, presarate cu sedinte lungi si usoare lovituri (putin meritate) sub centura! Colectivul inca nu s-a reintregit, unii dintre noi fiind mai norocosi si incep anul de lucru abia din a doua sapt al acestui an, iar noi, cei care ne-am intors pe baricade, suntem luati ca proaspeti, odihniti si cu forte noi de lucru... pai eu, personal, m-am intors mai obosita decat am plecat si se simte si in randamentul meu la servici... drept urmare mi-am luat tema de casa: sa citesc o lege de 135 de pagini (este un remediu foarte bun daca suferi de insomnii, te apuca somnul aproape instantaneu sau cheful sa scrii pe blog).

Ca sa-mi ocup serile, intr-un mod placut, am cautat pe youtube lectii de "belly dance" si incerc sa invat miscarile de opturi verticale, opturi orizontale, cercuri mari si cercuri mici! :)) Suna distractiv, dar nu e usor deloc, asa m-am ales si cu febra musculara, cea ce nu e un lucru rau luand in considerare ca m-am intors cu mancarea de sarbatori, pe mine (un mod mai frumos de-a spune ca am luat in kilograme). Am planuri mari: de saptamana viitoare o sa incep sa frecventez, din nou, bazinul de inot :)) aaa... si sa reiau cautarea de apartamente. Pentru asta am cumparat Publitimul, dar nu e prea promitator ce am vazut.

Anul trecut am inceput sa astept cu groaza week-end-urile, caci imi ofereau prea mult timp pentru cugetari, cea ce ma deprima. Anul acesta l-am inceput bine. Azi am avut parte de o zi frumoasa, alaturi de fetele de la "Clubul Tricoteozelor". Am fost invitate la "un capucino" acasa la una dintre fete, ca sa fim prezentate oficial celui mai nou membru al clubului: lui Matei, care implineste frumoasa varsta de 4 luni, peste o saptamana. Recunosc ca ne-a fermecat pe toate si bineinteles ca nu a tricotat nimeni de data asta. Am trecut in revista evenimentele din viata fiecareia dintre noi, petrecute de la ultima intalnire. Am ajuns la concluzia ca unele au o viata mult mai tumultuoasa decat a mea si cu intamplari bizare... cea ce ma face ( in clipa de fata) sa ma bucur de viata mea asa cum e... uneori plictisitoare sau monotona. Fortata de imprejurimi, una dintre fete pleaca in Germania ca sa-si caute de lucru, sperand intr-un trai mai bun. Familia o va urma dupa ce-si gaseste un job. Ii admir curajul! Mi-e mi-ar fi greu si sa ma mut intr-un alt oras din tara, ca s-o iau de la inceput... asa ca... imi ridic palaria in fata celor care nu le este frica s-o ia de la capat!

Uuuu... pe ProTv ruleaza "Ultimul Samurai"! Bun film... asa ca ma pun sa-l vizionez din nou!!

Cat despre Duminica (caci inca e wk-end), imi vine doar in minte cantecul: "nu mi-e frica, nu mi-e frica de babaaaau... nu mi-e frica, nu mi-e frica de babaaaau!"

Suflet inchis pe perioada nedeterminata

Cand mi-am facut acest blog, motivul a fost simplu: s-a desfiintat pagina "yahoo 360'' (daca mai stie cineva ce era) si nu doream sa se piarda gandurile mele de atunci. Tot ce scriu sunt ganduri si trairi de moment. Recitind articole mai vechi, ma amuz... ma mir sau imi dau dreptate... dar intotdeauna recunosc sentimentele.
Pe atunci habar nu aveam cu ce "se mananca" un blog, nu de parca acum as fi avansata la acest capitol... Bajbaiam prin setari si abia reuseam sa-mi gasesc prorpiul blog. Nu ma pasiona in mod deosebit si stiam ca nu mi-l citeste nimeni, asa ca mi-am permis sa fiu deschisa, sincera... sa fiu EU. Nu i-am facut reclama, pentru ca nu vroiam sa fie citit de cunoscutii mei, caci asta ar fi insemnat sa patrunda prea adanc in sufletul meu... dar si pentru ca l-am creat pentru mine. Nu pot sa fiu ipocrita si trebuie sa recunosc ca ma bucur daca randurile scrise de mine, trezesc interesul si, eventual, aprecierea unui necunoscut. Pentru acel necunoscut sunt o oarecare, un suflet fara trup... un alt necunoscut.
Intre timp situatia s-a mai schimbat. Pentru unii, care citesc aceste randuri, sunt o prezenta in viata lor si o sursa de noi intrebari. Vreau sa am libertatea de-a ma exprima, fara sa fiu nevoita sa dau explicatii ulterioare, asa ca... aici imi inchid sufletul, dar nu va parasesc. Cine stie cum sa iubeasca, va gasi calea.