Cand mi-am facut acest blog, motivul a fost simplu: s-a desfiintat pagina "yahoo 360'' (daca mai stie cineva ce era) si nu doream sa se piarda gandurile mele de atunci. Tot ce scriu sunt ganduri si trairi de moment. Recitind articole mai vechi, ma amuz... ma mir sau imi dau dreptate... dar intotdeauna recunosc sentimentele.
Pe atunci habar nu aveam cu ce "se mananca" un blog, nu de parca acum as fi avansata la acest capitol... Bajbaiam prin setari si abia reuseam sa-mi gasesc prorpiul blog. Nu ma pasiona in mod deosebit si stiam ca nu mi-l citeste nimeni, asa ca mi-am permis sa fiu deschisa, sincera... sa fiu EU. Nu i-am facut reclama, pentru ca nu vroiam sa fie citit de cunoscutii mei, caci asta ar fi insemnat sa patrunda prea adanc in sufletul meu... dar si pentru ca l-am creat pentru mine. Nu pot sa fiu ipocrita si trebuie sa recunosc ca ma bucur daca randurile scrise de mine, trezesc interesul si, eventual, aprecierea unui necunoscut. Pentru acel necunoscut sunt o oarecare, un suflet fara trup... un alt necunoscut.
Intre timp situatia s-a mai schimbat. Pentru unii, care citesc aceste randuri, sunt o prezenta in viata lor si o sursa de noi intrebari. Vreau sa am libertatea de-a ma exprima, fara sa fiu nevoita sa dau explicatii ulterioare, asa ca... aici imi inchid sufletul, dar nu va parasesc. Cine stie cum sa iubeasca, va gasi calea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu