Casatoria.... casa de piatra sau de paie?

Pentru ca majoritatea cunostintelor mele sunt casatoriti sau urmeaza sa se casatoreasca, m-a cuprins curiozitatea si am dat un "google search" pentru definitia cuvantului "casatorie". Am gasit mai multe fraze care definesc acelasi cuvant, dar cu totul si cu totul alt fel. Definitiile difera in functie de anul in care au fost gandite si publicate. Iata prima definitie gasita:
1) Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.

si cea de-a doua definitie:

2) Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să întemeieze o familie.

Mmmda... Observi diferenta?
In prima vorbeste despre uniune si liber consimtamant.... si subliniez cuvantul "liber". Ma duce cu gandul ca am libertatea sa aleg sa fac acest pas in momentul cand simt cu toata fiinta mea ca omul de langa mine este cel pe care-l asteptam, care ma face fericita, pe care-l fac fericit si cu care vreau sa am copii.. este jumatatea mea alaturi de care vreau sa imbatranesc, iar casatoria cu el nu este un act prin care ma privez de anumite drepturi sau libertati, ci imi da libertatea sa strig lumii intregi ca iubesc si sunt iubita !

In cea de-a doua definitie foloseste cuvinte ca: conventie incheiata, act, obligatie..... parca prin aceasta definitie au reusit sa smulga toata caldura si incarcatura sentimentala al acestui act. Totul pare o formalitate, de parca ar fi o obligatie, o constrangere facuta de societate, varsta... sau pentru ca acesta pare a fi urmatorul pas firesc in cazul unei relatii de o mai lunga durata... te lasi influentat de parerea societatii si faci acest pas pentru ca ar fi cazul? Sau din frica de a ramane singur? Nu simti ca renunti la ceva in acel moment? Am ajuns sa facem compromis si cand e vorba de fericire, acceptam sa fim "multumiti" si nu "fericiti" chiar fara sa constientizam .... Cand ai decis sa pasesti in fata altarului, tremurai din tot corpul de nerabdare sa-ti unesti destinul cu singura persoana pe care te crezi in stare sa iubesti si stiai ca acesta este maximul de fericire pe care poti s-o simti? Pentru binele tau...sper ca da !

Si acum te intreb... casatoria... casa de piatra sau de pai?

Suntem in plina criza si sincer cred ca sunt putini care au o asa avere... o casa de piatra :)
Cand aveam 16 ani, spuneam ca ma voi casatori la 25, iar la 27 voi avea primul copil... pe atunci aceste varste mi se pareau cele optime. Teoretic pana la 25 termini facultatea, iar pana la 27 deja esti angajat si casatorit de destul timp ca sa va fi format unul dupa celalalt si sa va dati seama ca familia voastra ar fi implinita cu fericirea ce poate aduce un copil..... eeei.... iata ca am 28 de ani, sunt necasatorita si daca barbatul cu care la 16 ani visam sa ma casatoresc, azi ar veni cu un inel (sunt in aceasi relatie) , eu l-as refuza! Nu cred in casatorie, cum nu cred nici in barbati fideli ( inca nu am simtit sau aflat sa fi fost inselata, dar nu bag mana in foc pentru absolut nici un barbat).
Un prieten mi-a zis un banc:" I: ce le trebuie la femei ca sa faca sex? R: un motiv! I: dar la barbati? R: o gaura!" :)) orice banc are un sambure de adevar, dar nu sustin ca femeile nu inseala... doar ca, in general, cand barbatii inseala o fac pentru ca le place ce vad si intra in actiune instinctul primar de a perpetua specia ( sa zicem).... iar cand femeile inseala, in general, o fac cu sufletul mai intai, adica se indragostesc ceea ce ulterior e un motiv bun pentru a face sex...

Multi au casa de paie care la o scanteie ia foc si arde, asta pentru ca majoritatea sunt multumiti in casatorie, nu fericiti, si cand apare mirajul unei fericiri oferite de o a treia persoana, nu poti sa treci pe langa fericire cu indiferenta...trebuie sa incerci ca sa nu ramai cu intrebari... si uite asa ... incerci o data ...incerci de doua ori... si ajungi sa inseli. In cel mai bun caz, iti dai seama ca a fost doar o amagire si te intorci la casatoria ta unde te simti in largul tau si multumit... si ai un caracter destul de puternic incat sa poti duce singur povara aventurii, fara sa simti nevoia sa te descarci marturisind tot, doar ca sa ai sufletul usurat! Trebuie sa-ti aduci aminte de zicala ca "ce nu stii, nu te doare!"

Cred ca secretul caselor de piatra este ca partenerii sunt si cei mai buni prieteni, stiu sa-si puna pe primul plan sentimentele unul fata de celalalt ( in detrimentul carierei daca e cazul ), se respecta reciproc si nu uita nici un minut motivul casatoriei lor: pentru ca se iubesc! Tentatii sunt la tot pasul, trebuie sa stii doar ce e mai important pentru tine :)

As putea sa continuu sa scriu mult si bine pe acest subiect, dar nu vreau sa revolt sau sa pun pe ganduri pe nimeni, doar atat : fericirea ta pe umerii unei persoane poate sa devina o povara grea! incearca, ca fericirea ta sa nu fie responsabilitatea altora!

Iti doresc, oricine ai fi, o casa de piatra!