Top zodii de barbati familisti

Ce fac daca am timp la dispozitie si chef sa navighez pe internet?
Dau peste tot felul de articole, unele care merita citite, altele care nu merita... si mai este o a treia categorie, cele care ma amuza, cum ar fi si acest articol "Care sunt cele mai 'familiste' 5 zodii de barbati?"... stiu ... stiu ... cred ca poti sa intuiesti despre care site e vorba! Bineinteles, unul pentru femei!!

Iata mandrii ocupanti al locului 1 din acest Top 5, conform articolului:

"Rac – Racul se numara printre cele mai fidele zodii ale horoscopului european, fiind poate cel mai atras de ideea de casatorie si de cea a intemeierii unui camin. Barbatului Rac ii place sa se inconjoare de prieteni si pastreaza cu sfintenie legaturile de familie chiar daca este singur. Barbatul Rac are o putere mare de daruire si isi va plasa intotdeauna propria persoana pe un loc secundar in raport cu familia. Prin urmare, se va implica total intr-o casnicie. Daca apar si copii in peisajul domestic, nu va renunta usor la o casnicie chiar daca aceasta nu merge… Eforturile financiare si truda Racului se vor concentra inspre asigurarea confortului si a bunastarii familiei sale. Ca sot, barbatul Rac este sincer, jovial, spiritual si amuzant, tipul de barbat care va incerca sa creeze tot timpul o atmosfera destinsa in caminul sau. Pentru ca nu se poate darui cu jumatate de masura, asteapta acelasi lucru de la sotia sa. Are tendinta de a fi posesiv. Ca tata, isi va coplesi copiii cu afectiune. Are tendinta de a-i rasfata peste masura."

Celalte zodii sunt: Balanta, Pesti, Taur si Capricorn.

Deci... daca esti intr-o relatie serioasa cu un baiat care s-a nascut sub una din semnele zodiacale enumerate, in mod oficial, pornesti cu un plus in relatie! Dar nu uita: "Baietii dupa care merita sa plangi, nu te fac sa plangi!" - CCL (i-am sugerat deja ca ar trebui sa scrie o carte: "Cugetari") ... oricat adevar ar contine acest articol, tot timpul exista exceptii si un semn zodiacal nu garanteaza succesul unei relatii!

Atat timp cat persoana de langa tine, iti iubeste trupul la fel de mult ca si sufletul, iti iubeste gandurile la fel de mult ca si faptele, iti iubeste defectele la fel de mult ca si calitatile... daca iti ofera de ce ai TU nevoie (nu oamenii in general) si vibrati impreuna, atunci nu conteaza semnul zodiacal... pentru tine el este nr 1 in orice Top!

Conform articolului, se pare ca pana acum am ales bine, dar viata nu mi-a confirmat! In descriere, il recunosc pe "The One"... cel putin cum era... Oamenii se schimba, sentimentele se schimba, atitudinea se schimba... ne formam, ne maturizam... ne reinventam... avem alte nevoi, asteptari sau standarde... si iubirea se redefineste, trecand prin toate fazele acestea (alaturi de noi) fara drept de apel! Cat despre fericire... fericirea mea e o povara prea grea pentru umerii altora, nimeni nu poate sa fie raspunzator pentru ea!

Vreau sa simt implinirea alaturi de barbatul care are puterea si vointa sa ma faca sa vreau sa fiu alaturi de el o viata!

Legi ciudate!

Iata cateva dintre cele mai ciudate, amuzante si stupide legi din lume:

In Franta, este interzis sa-i pui porcului numele de Napoleon.

Thailandezii nu au voie sa paraseasca locuinta fara a purta lenjerie intima. Totodata, le este interzis prin lege sa calce pe monedele locale care il infatiseaza pe rege.

In Indonezia, pacatul masturbarii este pedepsit prin decapitare.

In Pennsylvania, este interzis ca un barbat sa cumpere alcool fara permisiunea scrisa a sotiei.

In Swaziland, o tara africana, “iubirea in apa” ( a se intelege contact sexual) poate fi pedepsita printr-un an de inchisoare.

Legal si teoretic vorbind, in Arkansas, barbatului ii este permis sa isi loveasca sotia o data pe luna. Executarea gestului de doua ori pe luna este insa echivalenta cu inchisoarea.

In Dubai, este interzis sarutul in public, pedepsindu-se cu inchisoarea.

Conform legii, nu ai voie sa mori in cladirea Parlamentului din Marea Britanie.

In Eureka ( Nevada, Statele Unite ale Americii), daca esti barbat si ai mustata, nu ai voie din punct de vedere legal sa saruti o femeie.

In Iowa, Statele Unite ale Americii, este interzis prin lege sa te saruti mai mult de cinci minute. Tot in Statele Unite ale Americii, in Willowdale, Oregon, barbatul nu are dreptul legal de a injura in timp ce face sex cu sotia sa.

In Lebanon, persoanelor de sex masculin le este permis legal sa intretina raporturi sexuale cu animale. Cu o singura conditie: acestea trebuie neaparat sa fie femele!

In Bangladesh, este interzis prin lege sa copiezi in timpul examenelor scolare. Pentru copiat, elevii trecuti de 15 ani pot primi pedeapsa cu inchisoarea.

In Bahrain, conform legii, un ginecolog nu are voie sa faca un consult direct al organelor genitale ale pacientului. Pentru un examen ginecologic, medicul respectiv trebuie sa utilizeze o oglinda in care sa se reflecte zonele intime.

In Brazilia, in timpul actului sexual, barbatul este obligat prin lege sa-i asigure orgasm partenerei sale.

In Joliet, Illinois, femeile pot fi arestate daca probeaza mai mult de sase rochii in interiorul aceluiasi magazin.

In Scotia, esti obligat legal sa deschizi usa si sa poftesti inauntru orice persoana (chiar si un necunoscut) care iti cere permisiunea de a utiliza toaleta.

In regiunea Madang, unde legile vechilor papuasi sunt inca in vigoare, sotul inselat are permisiunea si aprobarea celor din jur de a decapita amantul sotiei. Inainte de executie, amantul este obligat sa manance degetul iubitei sale.

~ articol preluat de pe site-ul Garbo

Horoscop Italian :)

Numerele sub care ne-am nascut reprezinta mai mult decat o intamplare, credeau vechii italieni, care acordau o foarte mare importanta zilelor in care o persoana a facut pentru prima oara cunostinta cu lumea inconjuratoare. Horoscopul italian nu este unul in totalitate atipic, insa este interesant si inedit tocmai prin faptul ca scoate la iveala importanta primelor numere asociate unei persoane de la nastere.

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 - Tipologia A1 – Curgere si apa -

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimental ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile si cuvintele celor din jur.

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia A2 - Foc si visuri-

Oamenii A2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.

Oameni A2 sunt precum focul... spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.

Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor A2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate –

Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.

Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate –

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.

Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara

Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica prin esenta sa

Pentru tine... pentru fericire!

Tot mai des am privirea goala... pierduta undeva... cautand ceva...
Azi, poate am gasit ce cautam:

"Vreau sa-ti transmit ceea ce simt acum, si anume faptul ca deja am si uitat tot ce a fost, si intre noi totul s-a incheiat."

Aseara, ca niciodata, am adormit devreme, poate doar cu un sfert de ora inainte de-a primi mesajul. Am avut un somn lung si linistit, fara cosmaruri sau vise... Dimineata, in timp ce muscam cu pofta din sandwich si sorbeam dintr-un sana, am luat telefonul si l-am deschis. Eram relaxata, nu ma asteptam sa gasesc nimic... ca de obicei... telefonul meu de mult tace, dar surpriza... un mesaj... fericit palpaia numele lui pe ecranul telefonului meu... Primul gand: "cu ce ocazie?" Apasand pe o tasta, am descoperit repede. Ma zbateam sa inghit mancarea din gura si sa retin totul in stomac. Urgent aveam nevoie de o tigara si de aer rece. Eram usor buimacita si am aprins tigara invers, nu am mai fumat de cateva zile bune... de cand ma simteam mai bine... Prietena mea m-a servit cu alta, trageam fumul in piept si incercam sa-mi redau mesajul cu vocea lui. Fumul ma ineca, dar eram cu gandul mult prea departe ca sa mai tusesc.
Vocea ei (CCL) m-a readus in corpul meu, unde toate erau tulbure, dar problemele ei si intensitatea lor, faceau ca trairea mea sa paleasca. Imi pare rau ca nu am fost acolo pentru ea, si daca as fi fost nu stiu daca eram persoana potrivita. Cand imi povestea de prietenul ei, care dupa o conversatie de mai multe ore, a reusit sa-i redea zambetul, recunosc ca am simtit o usoara gelozie, pentru ca am avut si eu un prieten care avea aceasta putere magica asupra mea... un prieten pe care l-am pierdut... Dar in acelasi timp ma bucur pentru ea, caci are nevoie de astfel de persoane magice in viata ei. Cateodata toti avem nevoie de putina magie...
Un vechi amic... se inghesuie, cu nerabdare, ca sa-mi devina acel prieten magic cu care vorbesc ore in sir, langa (sau cu) care plang, zambesc si rad. Nu stie ca tinde sa ia locul cuiva... Desi acel loc acum e vacant, inca nu sunt pregatita sa inlocuiesc chipul, vocea...prietenul...
Fata mea spune tot... sau cel putin, multe! Am lasat infometata curiozitatea celor care vor sa stie tot, ba chiar si a celor carora pur si simplu, le pasa de mine! Ca sa inceteze cu intrebarile de genul: de ce esti suparata? zambeste, caci tie asa iti sta bine!? unde esti cu gandurile? ce s-a intamplat? esti ok? cine te-a suparat?, am incercat sa schitez un zambet, la care reactia lui CCL a fost: "mi se face rau!" :))
Si eu aveam o curiozitate de hranit, dar ca sa fiu "fair play" o las sa moara de foame. Tin prea mult la cel al carui nume mi-a palpait fericit pe ecranul telefonului, incat vreau sa evit orice posibilitatea de a-i face rau. Inca am puterea si vreau sa pun binele lui, mai presus de binele meu... suna siropos, dar acesta e adevarul!
Nu am inteles scopul mesajului, dar am inteles esenta ei! Daca nu sunt cuvintele lui... a riscat cu acel mesaj, caci sunt ca un caine la care ii dai peste bot si te astepti sa nu reactioneze! Daca mesajele care pe mine ma ranesc, reducerea mea la tacere, stergerea mea de pe lista de prieteni, de pe site-urile de socializare si din viata lui, il ajuta sa gaseasca fericirea pentru care se lupta (caci asta ar fi singura lui scuza pentru care pot sa accept sa ma raneasca)...atunci poate sa ma declare pierduta, caci nu ma intorc sa-l bantui! De dragul lui si pentru ca-i respect decizia, nu ies din umbra si tac, inca pot...inca vreau! ...iar cand nu-mi va pasa, imi va fi si mai usor sa ignor!
Inca mi-e greu sa incasez socurile, dar imi revin din ce in ce mai repede!
Mama ma suna des de cand a aflat ca am ajuns noaptea, singura, la Urgente. Aude si simte ca ceva nu e in regula cu mine si din dorinta de a ma binedispune, intreaba de persoana despre care stie ca are puterea sa ma faca sa zambesc. Nu stie ca mai mult rau imi face, iar eu cu voiosie falsa in voce, inventez povesti, ca sa nu trebuiasca sa aud pareri de rau...

Cat despre analizele mele si rezultatele lor, pot sa spun ca m-am saturat de ele. Le-am terminat partial, rezultatele le-am transmis medicului, nu specialistului...interpretare: pauza, dar acum ma simt bine si nici nu mai am de gand sa investighez nimic, caci atat timp cat omul cauta...gaseste! Mi-au gasit doua chisturi mamare, care par benigne si aici ma opresc!

Incerc sa-mi gasesc sau regasesc, starea necesara ca sa caut apartament pentru mine! Timpul trece...tic-tac... tic-tac... si eu gasesc motive ca sa aman momentul cautarii! In "The One" nu gasesc sprijin. El viseaza sa cumparam impreuna un apartament nou si mare, in care sa locuiesc doar eu daca vreau... iar eu visez sa am ceva doar al meu, sa-mi dovedesc ca pot!

Si astea fiind spuse...celor care viseaza, va doresc sa va gasiti paradisul si pasiti fara frica!

Testul KWML

Azi, din "prea mult" timp liber, am reusit sa fac si un test, care s-a dovedit a fi chiar interesant. Testul KWML (King, Warrior, Magician, Lover)este elaborat de Paul Dobransky si incearca sa descopere carui tip de personalitate ii apartii si cum ar trebui sa fie sufletul tau pereche. Iata ce rezultat am primit eu:

"Regii/ Reginele – Regii si reginele medievale aveau intotdeauna grija de regatul si supusii lor, veghind totodata asupra binelui propriei persoane. Arhetipul regilor/ reginelor este asociat unui spirit nobil, unui spirit de organizare foarte dezvoltat, unui sentiment puternic al responsabilitatii si al datoriei, capacitatii de a lua decizii pentru binele celorlalti, abilitatii de a da directive, de a coordona oamenii si de a le oferi protectie. In societatea moderna de astazi, Regii/ Reginele sunt acele persoane care strang in jurul lor grupuri de oameni. Sunt persoane preocupate de binele emotional al celor din jur, avand tendinta de a proteja si de a ocroti. Regii/ Reginele exceleaza in a da cele mai eficiente sfaturi, adorand sa li se ceara opinia. Sunt diplomati/diplomate din fire. Ei sunt cei care planifica si fac regulile intr-un grup. Au uneori o atitudine pasiva, de superioritate si se asteapta sa fie iubiti, apreciati, respectati, curtati, amuzati de ceilalti. Sunt firi analitice, folosindu-se de partea stanga a creierului.Psihologic vorbind, personalitatea compatibila Regilor/ Reginelor este cea a Magicienilor. Magicienii sunt efervescenti, spontani, “sufletul” grupurilor si al petrecerilor, cei care aduc non-conformism si noutate in viziunea traditionalista a Regilor/ Reginelor. Relatia dintre Magicieni si Regi/ Reginii este cea ideala, oferindu-si reciproc stimulare intelectuala si emotionala. Regina este fascinata de Magician, Magicianul nutreste o admiratie netarmuita pentru Regina." - intreg articolul se poate citi aici

Testul a fost facut de mai multi colegi, care au ramas surprinsi de cat de bine s-au regasit in cele scrise. Poate va tenteaza si pe voi sa incercati, daca nu pentru altceva...macar pentru amuzament!

Have fun!

Cand iubirea tace... by Dana

".........

Daca iti este foame de o alta iubire in timp ce simulezi contopirea, inseamna ca nu mai iubesti. Daca iti este sete sa te indragostesti, inseamna ca nu mai iubesti... Daca iti este frig langa cel pe care l-ai ales, inseamna ca nu mai iubesti… Daca arzi de dor de fuga si de duca, inseamna ca nu mai iubesti…

Daca ai impresia ca poti defini legatura dintre doi oameni prin glasul obisnuintei, prin vocea considerentelor, prin auzul fricii de singuratate, prin mirosul schimbarilor si al rasturnarilor de situatii, inseamna ca nu mai iubesti de fapt...

Daca genunchii nu ti se mai indoaie la vederea suferintei celui iubit, daca lacrimile tale nu cad la vederea lacrimilor celui de langa tine, daca in urma unei suferinte comune tu ramai in picioare si el nu se poate ridica de jos, daca copilul vostru devine mai mult al tau, daca in zambetul lui nu mai regasesti zambetul iubitului, daca pe degetul tau verigheta este doar o bucata rece si obosita de metal pretios ce atarna greu, foarte greu, incapabila sa patrunda in carne, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca in ridurile Lui gasesti batranetea si nu trecutul sau amintirile voastre, inseamna ca nu mai iubesti… Daca iti doresti distanta in loc de apropiere, daca iti doresc aer in loc de sufocare, daca pe locul in care ai plantat visuri de copii si sperante acum nu mai creste nicio o floare, inseamna ca nu mai iubesti... Mai greu si mai blestem decat atat nu poate fi decat sa nu iti recunosti ca iubirea, acea iubire, a tacut." - articol Dana, Cand iubirea tace... www.garbo.ro

Este un articol bunicel, nu cel mai bun...dar are efervescenta de a te pune pe ganduri... macar o secunda... dupa care poti sa alegi o fraza si sa spui "aici are dreptate!" Totusi sa nu uitam ca Garbo este un site dedicat femeilor....probabil ca aceste articole le savuram doar noi si trebuie sa recunosc ca avem un talent deosebit de a despica firul povestii in patru, de-a cauta raspunsuri acolo unde nu sunt si elaboram teorii intortocheate doar ca sa ne explicam gesturile lui, pe care nu le intelegem sau nu vrem sa le accepta.

Ziua Tuturor Sfinţilor

O lacrimă, o floare şi o lumânare în amintirea celor care cândva au fost părinţii sau bunicii noştri.

"Mii de oameni se adună, pentru a vărsa o lacrimă şi a spune o rugăciune în speranţa că cei pe care i-au iubit "vor fi aşezaţi într-un loc luminat şi cu verdeaţă". Ceea ce rămâne în urma oamenilor sunt doar candelele care ard în noapte şi care aduc lumina în întuneric.

.... În fiecare an, în judeţele din Transilvania, după o tradiţie despre care specialiştii etnologi spun că a fost împrumutat de la Biserica Catolică, care sărbătoreşte pe 1 noiembrie Ziua Tuturor Sfinţilor, zeci de mii de oameni iau cu asalt cimitirele. Tradiţia spune că dacă un mormânt rămâne neîngrijit, fără flori şi fără o lumânare la căpătâi, atunci cei îngropaţi nu îşi vor găsi odihna veşnică... "



Aprind o lumanare si spun o rugaciune, in amintirea dragilor mei bunici... Imi doresc sa fi fost inca langa mine...

Ganduri hai - hui...

Zilele trecute am povestit cu cine drag mie, despre sanatate si viata. Concluzia generala a fost ca daca as stii ca in scurt timp ar trebui sa trec de pragul vietii, mi-as lua toti banii economisiti si as face toate nebuniile pe care mi-e frica sa le fac acum sau mi se par prea costisitoare...ba chiar mai mult, as face un credit de nevoi personale si nu mi-as bate capul de cum ii restitui! :)) In timp ce m-a tras spre pieptul lui, mi-a spus: "...si eu mi-as aduna toti banii si i-as cheltui cu tine...daca tu nu ai mai fi, nu ar mai conta nimic..." si bineinteles a mai scos o replica din palarie ca sa strice tot romantismul si sa "introduca" erotismul! :))

O prietena buna are o expresie care merita memorata: "Viata e deschisa....ca o prapastie!" Imi arunca cuvintele astea cand ma vede suparata sau nervoasa si recunosc ca sunt cu efect. De multe ori ma surprinde cu citate bine plasate si cand vrea, poate sa fie subtila ca o grenada! Am ajuns sa cred in prietenia ei si stiu ca daca as fi in pericol de inec, ar fi prima care ar sari sa ma salveze, desi nu stie sa inoate...asta in cazul in care nu ar gasi repede o solutie inginereasca fezabila! ...ca sa nu uitam, doar suntem ingineri!!

Cat despre inec... ca sa aiba ocazia sa ma salveze cineva, am inceput sa merg din nou la bazin! Dupa indelungate asteptari, s-a redeschis bazinul de inot... si hop-top, mi-am facut si eu prezenta... asta pana la poarta! Acolo era un afis maaaare si frumos (nu!), in care se anunta ca ne-au expirat cardurile, deci trebuie sa le reactualizam! Ca sa respectam regulamentul intocmai, am deviat de la drumul nostru spre bazin si am facut un "scurt popas" la biroul permise. Pana aici totul bine si frumos... Eeee...pentru ca se tine pasul cu tehnologia, accesul se face cu cardul pe baza de amprenta digitala. Eu m-am chinuit o jumatate de ora ca sa-mi confirm amprenta, procedura ce in mod normal nu dureaza mai mult de 2 secunde! Au inceput sa-mi transpire degetele. Lasam deja amprenta pe aparat, dar nu si in calculator! Pune amprenta...ok...confirma amprenta...nuuuuu!!! Pune amprenta....beculet albastru palpaie...confirma amprenta...beculet rosu palpaie... si dupa muuuulte minute si incercari, apare si culoarea verde a beculetului! S-a strigat BINGO!!! Pai....nu pot sa nu ma intreb daca mai vreau sau nu, o astfel de tehnologie!? In sfarsit, am ajuns in vestiar...inca putin si simt apa! M-am echipat pt inot, aratam ca un "profi", un dus rapid si directia bazin! Oooo daaaa....placerea a fost aproape orgasmica! Ma simteam ca o mica sirena in apa...ce dor mi-a fost!! Dupa 20 de minute de inot, deja respiram sacadat. Degeaba... mi-a iesit din mana, plus fumul pe care-l las, mai nou, sa-mi inunde plamanii cu atata satisfactie, ma da de gol!
Imi place sa inot...e singurul loc unde nu pot sa ma gandesc la nimic, nici daca incerc. Ma pot concentra doar la cum sa respir si eventual, la cel de pe culuarul de langa mine, cand iese la iveala spiritul meu competitiv! Aici uit de toate... depresii... suparari... probleme... stres... Cand inot, nu mai sunt frumoasa sau urata, plinuta sau slaba, sanatoasa sau bolnava, desteapta sau nu... nu mai sunt nici altii, decat eu si apa (eventual, mai apare in vizorul meu, cate un competitor, care doar imi pune ambitia la incercare)! Cand simt ca-mi ard muschii, respir greu si ma pandesc carceii, poposesc la capatul culuarului si incerc sa mai "fur" din tehnici de inot. Vreau sa inot repede... mai repede... si mai repede!

Azi, as fi avut nevoie sa uit... sa uit din nou... ce am lasat in urma, sa ramana acolo! Tocmai azi... azi, cand nu am acces la singurul loc unde pot face asta! Dar se pare ca ma face sa zambesc si un episod din "Friends", asa ca iau o pozitie comoda pentru delectare!

Viata... viata...

Viata... viata... cusuta cu ata alba!

Una dintre zicalele folosite de mine este "sanatate sa avem, ca in rest le ducem pe toate!". Chiar cred in aceste cuvinte.

Mi-am dobandit un obicei din a cauta partea pozitiva si a lucrurilor negative, incerc sa invat din toate... si nu odata am ajuns cu zambetul pe buze, cand am vazut la ce concluzii am ajuns. Stiu ca nu ma feresc de lucrurile cu care s-au ars altii, pana nu-mi fac propriile cicatrici si nu urmez tot timpul calea cea dreapta, pentru ca, cateodata inima te indeamna pe drumuri intortocheate.
Am mai spus si stiu ca ma repet, dar viata are un umor pe care nu toti il inteleg... Sunt deprimata de ceva timp, poate chiar fara motive intemeiate, doar de placerea de a fi deprimata. Nu pot sa nu rad de mine cand citesc fraza anterioara...cui poate sa-i placa depresia? Poate doar celor pentru care a devenit o stare de normalitate, si eu cu siguranta, nu fac parte dintre acei oameni! Am prietene langa mine, care ma trag de maneca si nu ma lasa izolata in slabiciunea mea. Si totusi... ele nu fac fata... parca cu cat incearca mai mult sa ma traga la liman, cu atat ma scufund mai tare... de parca as sta pe nisip miscator! Si atunci... atunci intervine viata, ca sa-mi dea trezirea, sa-mi aduca aminte de lucrurile importante, cum ar fi sanatatea!
Azi, stau si ma intreb, cat de repede, cancerul poate sa-ti dea aripi de inger? Ex-ul meu e in zodia racului si se pare ca nu scap de acest cuvant, deci daca am de ales intre el si boala...categoric il aleg pe el (speranta mea de viata e mai mare :)). Sunt doar suspecta inca... de fapt, a fost un cuvant ratacit, aruncat de doctor, dar care s-a infipt direct in capul meu ca un cui! Fac si eu ca tata, nu degeaba sunt fata lu'tata, si anume aman cat mai mult, dar in timp rezonabil, mersul la analize! Mda... sunt constienta ca nu rezolv nimic asa, dar din moment ce nu stiu de aceasta problema cei pentru care contez, nu are cine sa ma impinga de la spate!
Oricum sunt convinsa ca este doar o gluma a vietii, ca sa ma sperie putin, ca apoi sa strige in gura mare: PACALEALAAAA!!! Cu siguranta, dupa ce voi face si primi rezultatele analizelor, voi rasufla usurata ca nu am nimic sau cel putin nimic atat de grav pe cat ma gandeam... uite asa voi uita de depresie, de tot ce ma impingea in aceasta stare si ma voi bucura din nou de viata!

As gandi si trai diferit daca as stii ca nu am nimic de pierdut, decat viata! :)

Un zambet ratacit

Astazi m-am surprins, singura, zambind, fara un motiv anume.
Eram in drum spre casa. Afara ploua asa cum a plouat toata ziua. Vremea era mohorata, umeda, apasatoare, care parca te indemna sa te incrunti. Aveam deschisa umbrela mea rosie, mica, subreda dupa o seara petrecuta in compania lui Paco (papagalul meu), cu o latura picata care flutura in bataia vantului, dar care statea perfect cand prindea un val de aer nu prea puternic incat s-o intoarca. Incercam sa ma vad prin ochii trecatorilor, care de altfel mergeau cu capul aplecat. Eventual...intamplator isi mai ridicau capul din pamant, doar ca sa arunce o privire inainte, ca sa evite coliziunea cu alti ingandurati.
Simt "criza" pe mine...haine monocrome ca sa ma scufund in peisajul deprimant, pantofi cu flecul aproape ros ca sa ma auda lumea cand ma aproprii, in cazul in care nu ma vad...si o umbrela rosie deasupra capului meu, care se descompune in adierea vantului, dar aduce o pata de culoare in atmosfera cenusie, toate acestea insotite de un zambet care s-a strecurat pe fata mea si care ma plaseaza, parca, intr-o alta realitate.
Un trecator mi-a surprins zambetul si mi-a raspuns cu un zambet...probabil din instinct...dar mi-a placut sa vad o fata zambitoare sau macar nu incruntata...
Cred ca-mi revin, daca am inceput sa zambesc din nou!... sau a fost doar o intamplare? La un moment dat, am ajuns si eu una din multele fete incruntate si ingandurate care populeaza strazile, cu privirea aruncata pe trotuar de parca acolo as cauta rezolvarea la problemele care ma incearca, dar posibil ca nici nu m-ai observat pentru ca erai prea preocupat sa gasesti solutiile incrustate sub pasii tai... Ma intrebam, de ce nu mai zambesc? Stiam de ce nu zambesc... imi era greu sa respir, ma refugiam in somn, doar ca sa nu mai gandesc si sa nu mai simt. Ma ajuta daca ma analizez, ca sa constientizez ce mi se intampla si care sunt etapele care mai urmeaza pana sa-mi revin. Asta, parca, grabeste vindecarea.
Cand nu ma doare sufletul din cauza vreunei povesti nereusite de dragoste, zambesc atata timp cat nu am motiv sa n-o mai fac... Pacat ca fata multora nu mai stiu cum se zambeste... pacat ca multi nu mai simt nevoia sa rada... pacat ca au uitat sa se bucure de lucrurile marunte...
Cineva, acolo sus, ma iubeste! Am familie care niciodata nu mi-a spus ca nu sunt capabila sa fac ce-mi propun. Am prieteni pentru care contez, care-mi arunca vesta de salvare si ma scot la liman, atunci cand ma scufund in depresie si ma inec cu durerea inimii. Sunt persoane care imi apar sau re-apar in viata si-mi amintesc ca merit afectiune, atunci cand altii dispar si ma lasa secatuita. Am o slujba si din cate stiu sunt sanatoasa! Inca ma simt tanara si capabila... mai cred ca merit iubirea si voi gasi fericirea! Am destule defecte pentru un om, dar incerc sa echilibrez balanta cu partile mele bune... caci exista si ele!

Acum realizez... azi am purtat o camasa violeta! Optimismul meu debordant, de azi, oare se datoreaza puterii flacarei violete?? :))

Daca ziua de maine nu ar fi...

Azi am dat peste acest articol: "Ce ar face zodiile daca ar stii ca astazi, si nu in 2012, este sfarsitul lumii? Ar rade, ar plange, si-ar cere iertare pentru tot ce nu au facut, s-ar ruga pentru o zi in plus... sau nu ar face nimic? Cum ai reactiona tu daca ai sti ca nu mai ai decat ziua de astazi si nu si pe cea de maine?"- articol Garbo. Articolul in sine nu m-a captivat si nici nu mi-a starnit interesul ca sa-l citesc, dar intrebarea m-a pus pe ganduri: Cum ai reactiona tu daca ai sti ca nu mai ai decat ziua de astazi si nu si pe cea de maine? Sincer... nu stiu cum as reactiona... probabil as face ce in mod normal nu indraznesc, as spune ce simt pentru ca nu voi mai ajunge sa arat. As tine secret ca pentru mine ziua de maine nu va exista, mi-as lua ramas bun de la cei dragi ca si cum as pleca intr-o calatorie...nu as vrea lacrimi si plansete in jurul meu....iar restul zilei l-as petrece alaturi de un prieten drag, care sa ma faca sa rad, sa uit de timp si de mine...iar la miez de noapte as disparea ca cenusareasa...

Daca nu ar exista ziua de maine...azi, nu as regreta nimic din ce am facut, spus sau simtit...singurele regrete ar fi sentimentele nerecunoscute si vorbele nespuse!

E greu sa traiesti o viata fara regrete, sa iubesti fara frica si sa nu cunosti resemnarea. Daca ar fi sa traiesc clipa fara sa-mi fac griji pentru ziua de maine, mi-as lasa inima sa simta mai multe si sufletul sa guste din adevarata nebunie a vietii...fara sa-mi pese de ce va spune sau crede lumea!

Cadere libera....

Imi dai aripi de ceara ca sa zbor spre fericire, dar caldura razelor imi topesc aripile... Cand sunt aproape sa ating fericirea, pierd din altitudine, sunt in cadere libera spre pamant, iar cei de jos...fetele incruntate...abia asteapta sa ma vada ranita, la sol. Cei cu ranile cicatrizate (care le amintesc de esecul lor de-a ajunge la fericire), ma umple cu praf ca sa-mi acopere sclipirea din ochi, sa-mi stinga ultimul zambet. Nimeni nu poate iesi in evidenta, "renuntarea" se raspandeste in ochii tuturor ca o ciuma. Mai apare cate un razvratit, care nu vrea sa priveasca spre cer, asteptand esecul altui visator... totusi, tacit isi accepta rolul, ca sa nu iasa din tipare.

A inceput sa fie un lucru iesit din comun daca circuli pe strada cu zambetul pe buze si incepi sa te simti vinovat, daca esti fericit. Te intrebi de ce TU ai avea mai mare drept la fericire decat ceilalti... si deja cand iti pui intrebarea, fara sa-ti dai seama, pierzi fericirea.

Unde dispare setea nebuna de a fi fericiti?
"...cu ce ramasite de curaj sa ma arunc sa iubesc din nou cand am cazut de atatea ori, si-mi sunt sperantele zdrelite si insangerate?"

Frumusetea e in ochii privitorului

"In your eyes
The light, the heat
In your eyes
I am complete" Peter Gabriel - In your eyes

De cand a inceput sa ma intereseze aspectul meu fizic, stiu ca niciodata nu am fost multumita de cum aratam. De-a lungul anilor am ajuns sa apreciez "cum aratam" si niciodata "cum arat". Am trecut prin multe certuri si depresii din cauza aspectului meu care nu ma multumea niciodata si imi distrugea increderea in sine, dar nu destul incat sa iau o atitudine ferma. Am trecut prin perioada curelor de slabire, a alergatului si a mersului la sala...niciuna nu s-a dovedit sa aiba efect pe termen lung. Recunosc ca cea mai placuta si usoara metoda de a slabi a fost sa ma indragostesc. Cand eram indragostita parca nu-mi trebuia nici mancare, nu mai simteam foamea...dar din pacate nici starea asta nu este eterna. Imi place sa cred ca nu au trecut degeaba anii pe langa mine... si legat de acest subiect, am invatat sa ma accept pe mine si sa ma iubesc asa cum sunt: imperfecta, dar frumoasa. Acum am curajul si increderea ca sa-i infrunt pe cei care au probleme cu aspectul meu...desi recunosc ca inca ma afecteaza criticile. Cine a spus ca frumusetea e in ochii privitorului, a grait un mare adevar. Fiecare om este unic...sunt unica...si totusi cati oameni ma privesc, in atatea feluri ma concep. Sunt una si aceeasi....totusi sunt alta in ochii fiecarui privitor.
Ma simt ca luna de pe cer... incerc sa luminez partile mele frumoase si sa ascund imperfectiunile in umbra, dar cu toate acestea insumate, reprezint un intreg....cand e semiluna, cine se gandeste ca luna e rotunda? Cercetez sa ma vad prin ochii altora si iau asupra mea imaginea proiectata...incerc sa ma regasesc si involuntar caut sa ma contopesc cu ea.
Ma revolt cand imaginea este falsa si nu dau crezare cand totul pare mai frumos decat vad eu.
Daca ai puterea sa te vezi prin ochii celui care te iubeste, defectele tale pot sa devina calitati, imperfectiunile tale palesc si tot ce nu ti-a placut la tine poate sa devina un motiv in plus sa te iubesti. Dar ce se intampla cand persoana iubita vede defecte si acolo unde nu sunt? Mai ai puterea sa le contrezi? Poti sa nu imprimi reflectia imaginii pe tine?

Printre valurile vietii...

Printre valurile vietii simt ca ratacesc. Nu am un tipar anume ce sa urmez, poate cate un pic de aici...cate un pic de acolo...stiu cum nu vreau sa fiu si incerc sa evit. Mimez ca stiu ce fac, desi un ochi expert m-ar demasca usor...pasii mei nesiguri, vocea mea indecisa, totul mascat cu o siguranta falsa. Cateodata viata ma loveste ca un val, in fata...reuseste sa ma dezorienteze, sa ma lase fara aer. Stiu doar ca trebuie sa rezist, sa ma tin tare, dar recunosc...am momente cand vreau sa renunt, ajung sa ma intreb daca se merita sa ma lupt pentru mine...daca chiar merit efortul...

The wake up call !

Viata are grija de noi sa gustam din toate aromele ei: dulci, amare, acre, spirtoase, uleioase, racoritoare, sarate, si toate combinatiile dintre ele.. iti plac sau nu-ti plac, ti le baga pe gat cu forta. Cateodata aromele sunt atat de puternice incat iti amortesc simturile.
Acum simt un gust amar si mi-e frica sa inspir adanc ca acesta sa nu se raspandeasca in tot corpul meu, asa ca iau o bomboana ca sa schimb gustul... ma pacalesc singura pana cand voi crede chiar si eu, nu trebuie decat aroma dulce al bomboanei sa reziste pana imi trece gustul amar... recunosc ca la mine functioneaza.
Un telefon de incurajare de la o prietena si parca totul e mult mai bine...dar cum am ajuns aici?
Am ajuns in mod constient, lasandu-mi garda jos, inaintand cu ochii inchisi, fara sa pun intrebari. "Constiinta" imi soptea ca urmez o cale care nu-mi apartine, dar "inima" imi batea mai tare si acoperea orice alta soapta. La un moment mi-am intredeschis ochii, "constiinta" era in fata mea si ma imbratisa strans, inlacrimat imi cerea sa ma opresc, sa nu-mi incalc propriile reguli, dar "inima" ma tinea de mana stanga si ma tragea tot inainte. Am inaintat prea mult, dar inca nu e tarziu. Am inchis ochii si m-am rugat ca drumul sa ma oblige sa ma opresc, sa ma respinga, sa ma renege, pentru ca nu mai eram destul de puternica sa spun nu "inimii".
Cineva totusi ma iubeste, pentru ca rugamintea mi-a fost ascultata.. tu m-ai oprit si-ti multumesc, m-ai trezit la timp. Cu pasi mici si cu un gust amar ma intorc pe calea mea. De mana dreapta ma tine "constiinta", mana stanga cauta "inima"... nu o gaseste, a ramas in urma. Bucuroasa ca nu am dezamagit "constiinta" care sta mandra langa mine, si resemnata ca "inima" e ranita, optimista imi reiau drumul.
"Inima" ma tinea atat de strans, incat mi-a ranit mana cand am smucit-o... azi ma doare, maine e doar o cicatrice....

Sunetul ploii si al tunetelor....

Afara e furtuna. Stau cu geamul deschis ca sa aud sunetul ploii si al tunetelor. Imi aduc aminte de tine, ma gandesc la noi... ma cuprinde o amorteala dulceaga si imi doresc sa fi fost langa mine. In camera intra adierea racoritoare si umeda a ploii, toti porii mei sunt receptivi la orice curent usor de aer, fiecare celula din mine asteapta sa simta o atingere oricat de fina ca sa reactioneze. Sunt pe pat, ma intind pe burta si imi imaginez ca-ti simt degetele cum imi ating pielea... mai intai pe spate ca apoi sa alunece usor si incet spre fese... in urma atingerilor tale ma trece un fior placut, corpul imi reactioneaza involuntar si pielea mi se face de gaina, simt saruturile buzelor tale si respiratia fierbinte pe spatele meu, in acel moment ma intorc cu fata spre tine.... vreau sa te vad, sa-ti vad dorinta in ochi si buzele mele sa vina in intampinarea saruturilor tale...te uiti in ochii mei in timp ce lasi ca mainile tale sa-mi descopere corpul...eu imi inchid ochii ca sa nu pierd nicio senzatie, nici un fior. Incepi sa ma saruti pe gat apoi tot mai jos, iti simt buzele umede si limba fierbinte cum imi ametesc simturile. Atingerile tale ma drogheaza, iar cand simt ca nu mai indur si vreau mai mult, iti spun: "te doresc..."

Afara furtuna s-a potolit, iar eu sunt singura si tu esti departe...

Donez vise prafuite si sperante mototolite...

Cand eram mica totul era mai clar, bine definit...mama era cea mai buna prietena a mea, ii puteam spune orice, oricand, fara sa-mi fie frica ca ma va certa; tata era ocupat, dar ma bucuram de fiecare clipa petrecuta cu el si aveam incredere in el ca sot al mamei si ca tatal nostru (al fratelui meu si mie); fratele meu era mai protejat de bunica caci era cel mic, prin urmare era mai rasfatat si facea mai multe prostii; lui bunica ii placea sa ma vada ca lucrez, sa nu stau degeaba, era dictatoarea mea preferata; eram de nedespartita de prietena mea cea mai buna, cu care ne ajutam la orice, mai ales cand venea vorba de lucru :)) iar prietenul meu ma trata ca pe o printesa si cu asta am spus tot. Singurele mele griji era sa iau note mari la scoala......ce vremuri......ce viata.... atunci nu stiam sa apreciez tot ce aveam, nu degeaba se spune ca iti dai seama de valoare adevarata a lucrurilor, atunci cand le pierzi. :)

Totul era atat de clar, bine trasat si conturat. Aveam idei clare despre viata, despre ce vreau si cum vreau. Nu existau culori intermediare, compromisuri.... alb sau negru! Drumul ales era bine marcat, fara ocolisuri, fara intersectii cu alte drumuri obscure.

Mai amarnic de atat nici nu puteam sa ma insel... Viata are umor, dar nu pe intelesul tuturor. Iti da cu o mana ca sa poata sa-ti ia cu doua... si continua sa-ti dea, ca sa aiba ce sa-ti ia.

Sunt recunoscatoare ca, cei dragi mie, sunt sanatosi, iar cei care nu mai sunt printre noi, au ramas cu noi, in suflete...

Oamenii dezamagesc... poate fara voia lor...poate sunt eu de vina ca am asteptari prea mari de la ei. Am visat la o familie perfecta, ma asteptam ca cei dragi sa nu ma dezamageasca, sa primesc iubire neconditionata...dar am vazut ca lucrurile se schimba si am invatat ca nimic nu e gratis in viata, fiecare clipa de fericire se plateste...si cei dragi pot dezamagi...si doare....vai, ce doare...

Intr-un fel sau altul....am pierdut tot ce am avut candva...totul s-a transformat. Am trait un vis frumos, al unei familii....acum, adevarul e departe de acel vis, nu mai reusesc si nu mai vreau sa ma amagesc singura ca mai regasesc ceva din ce am avut...totul s-a transformat....

Ma simt dezradacinata, ratacesc in bataia vantului si incerc sa ma agat de orice iluzie...
Ma simt renegata, aruncata in abis ca sa ma descurc singura...

Viata ma sperie... eu ma hranesc cu iubire si mi-a luat iubirea, eu traiesc din iubire si m-a indepartat de cei care-mi ofereau iubire. Noptile sunt reci in singuratate, parca sunt un spectator in propria-mi viata, incep sa devin fada, sa nu mai simt parfumul vietii...traiesc o viata fara mine....

Fara sa vreau, am ajuns sa nu mai cred in vise si sa fiu sceptica cand mi se intampla ceva frumos, totusi gandurile pozitive ma ajuta sa ma ridic atunci cand pic...nu vreau sa-mi golesc sufletul de iubire, nu vreau sa pasesc singura prin viata....nu vreau sa ma pierd pe mine!

Chiar daca nu mai primesc iubire...chiar daca nu inteleg cum s-a intamplat...chiar daca nu mai crede nimeni in mine...din cand in cand mai sper ca totul va fi bine!

Donez vise prafuite si sperante mototolite, dar inca nu renunt la mine!

Iubire pierduta, o declar nula!

As vrea sa pot scrie si despre lucrurile frumoase care mi se intampla, nu doar despre dezamagiri si suparari, dar in cazul acesta sunt superstitioasa sau pur si simplu mi-e frica de faptul ca daca scriu despre ele vor ramane doar niste amintiri si nu voi mai avea parte de ele....e ca o magie pe care daca o rostesti tare, isi pierde puterile... Multi oameni nu mai stiu sau nu mai au puterea sa se bucure de lucrurile bune ce se intampla altora. Cand dadeam voce bucuriei mele, altii ma reduceau la tacere aratandu-mi imperfectiunile ei. Sursa zambetelor mele este una imprumutata de la cineva care nu mai stie ca o are.

Cand vine vorba de sentimente profunde...de iubire...situatia nu e mult mai diferita. Cateodata ma surprind singura, de naivitatea mea. Atat timp cat iubesc, mi-e greu sa nu cred in promisiunile rostite de cel iubit, in cuvintele dupa care inima mea tanjeste, in visele care inca nu au murit... si totusi... cand sunt gata sa cedez si sa cad din nou in bratele iubitului, sa ma las fermecata de iubire... realitatea are grija de mine, sa ma trezeasca din visare si sa ma ridic din nou in picioare...pana data viitoare.

Inima, cat mai vrei sa te lasi inselata? Nu ti-au ajuns promisiunile..."te voi iubi mereu, nu am nevoie decat de tine, langa tine nu ma voi plictisi nici daca nu facem nimic, nu conteaza cum vei arata...eu tot te voi iubi, te iubesc asa cum esti, nu as putea sa te ranesc niciodata, datorita tie vreu sa fiu un om mai bun, nu cred ca te merit, nu pot trai fara tine, vom imbatrani impreuna, esti cea mai frumoasa, te vreau doar pe tine..." Hmmm.... nu contest ca, atunci cand au fost rostite, a si crezut in ele, dar in timp toate au palit si si-au pierdut valabilitatea. Urechile mele au auzit toate promisiunile si sufletul meu le-a crezut, iar inima....pai ea saraca...a suferit consecintele! Azi...cand aud promisiuni...nu mai cred in ele!

Atat timp cat mai vreau sa iubesc, stiu ca inima va mai sangera, dar fara acest risc...nu ar putea nici sa mai simta.

Cate sanse trebuie sa dai aceleiasi iubiri, daca toate se sfarsesc la fel? Cat timp poti sa speri ca de data asta va fi bine? De cate ori sa-ti intinzi bratele spre iubire cand atingi doar fantome? Cand incetezi sa speri?... probabil atunci cand incetezi sa mai iubesti... sau cand iti dai seama ca ai inceput sa te pierzi pe tine...

Vreau sa am puterea sa nu mai cred in tine, iubitule...caci tu nu mai ai puterea sa ma iubesti asa cum am nevoie... Vreau sa ai puterea, iubitule... sa recunosti ca de mult timp ai incetat sa te mai lupti pentru noi...

....Am pierdut iubirea, a declar nula! ... nu vreau doar o copie a ei...

Casatoria.... casa de piatra sau de paie?

Pentru ca majoritatea cunostintelor mele sunt casatoriti sau urmeaza sa se casatoreasca, m-a cuprins curiozitatea si am dat un "google search" pentru definitia cuvantului "casatorie". Am gasit mai multe fraze care definesc acelasi cuvant, dar cu totul si cu totul alt fel. Definitiile difera in functie de anul in care au fost gandite si publicate. Iata prima definitie gasita:
1) Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii.

si cea de-a doua definitie:

2) Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie, care și-au luat obligația să întemeieze o familie.

Mmmda... Observi diferenta?
In prima vorbeste despre uniune si liber consimtamant.... si subliniez cuvantul "liber". Ma duce cu gandul ca am libertatea sa aleg sa fac acest pas in momentul cand simt cu toata fiinta mea ca omul de langa mine este cel pe care-l asteptam, care ma face fericita, pe care-l fac fericit si cu care vreau sa am copii.. este jumatatea mea alaturi de care vreau sa imbatranesc, iar casatoria cu el nu este un act prin care ma privez de anumite drepturi sau libertati, ci imi da libertatea sa strig lumii intregi ca iubesc si sunt iubita !

In cea de-a doua definitie foloseste cuvinte ca: conventie incheiata, act, obligatie..... parca prin aceasta definitie au reusit sa smulga toata caldura si incarcatura sentimentala al acestui act. Totul pare o formalitate, de parca ar fi o obligatie, o constrangere facuta de societate, varsta... sau pentru ca acesta pare a fi urmatorul pas firesc in cazul unei relatii de o mai lunga durata... te lasi influentat de parerea societatii si faci acest pas pentru ca ar fi cazul? Sau din frica de a ramane singur? Nu simti ca renunti la ceva in acel moment? Am ajuns sa facem compromis si cand e vorba de fericire, acceptam sa fim "multumiti" si nu "fericiti" chiar fara sa constientizam .... Cand ai decis sa pasesti in fata altarului, tremurai din tot corpul de nerabdare sa-ti unesti destinul cu singura persoana pe care te crezi in stare sa iubesti si stiai ca acesta este maximul de fericire pe care poti s-o simti? Pentru binele tau...sper ca da !

Si acum te intreb... casatoria... casa de piatra sau de pai?

Suntem in plina criza si sincer cred ca sunt putini care au o asa avere... o casa de piatra :)
Cand aveam 16 ani, spuneam ca ma voi casatori la 25, iar la 27 voi avea primul copil... pe atunci aceste varste mi se pareau cele optime. Teoretic pana la 25 termini facultatea, iar pana la 27 deja esti angajat si casatorit de destul timp ca sa va fi format unul dupa celalalt si sa va dati seama ca familia voastra ar fi implinita cu fericirea ce poate aduce un copil..... eeei.... iata ca am 28 de ani, sunt necasatorita si daca barbatul cu care la 16 ani visam sa ma casatoresc, azi ar veni cu un inel (sunt in aceasi relatie) , eu l-as refuza! Nu cred in casatorie, cum nu cred nici in barbati fideli ( inca nu am simtit sau aflat sa fi fost inselata, dar nu bag mana in foc pentru absolut nici un barbat).
Un prieten mi-a zis un banc:" I: ce le trebuie la femei ca sa faca sex? R: un motiv! I: dar la barbati? R: o gaura!" :)) orice banc are un sambure de adevar, dar nu sustin ca femeile nu inseala... doar ca, in general, cand barbatii inseala o fac pentru ca le place ce vad si intra in actiune instinctul primar de a perpetua specia ( sa zicem).... iar cand femeile inseala, in general, o fac cu sufletul mai intai, adica se indragostesc ceea ce ulterior e un motiv bun pentru a face sex...

Multi au casa de paie care la o scanteie ia foc si arde, asta pentru ca majoritatea sunt multumiti in casatorie, nu fericiti, si cand apare mirajul unei fericiri oferite de o a treia persoana, nu poti sa treci pe langa fericire cu indiferenta...trebuie sa incerci ca sa nu ramai cu intrebari... si uite asa ... incerci o data ...incerci de doua ori... si ajungi sa inseli. In cel mai bun caz, iti dai seama ca a fost doar o amagire si te intorci la casatoria ta unde te simti in largul tau si multumit... si ai un caracter destul de puternic incat sa poti duce singur povara aventurii, fara sa simti nevoia sa te descarci marturisind tot, doar ca sa ai sufletul usurat! Trebuie sa-ti aduci aminte de zicala ca "ce nu stii, nu te doare!"

Cred ca secretul caselor de piatra este ca partenerii sunt si cei mai buni prieteni, stiu sa-si puna pe primul plan sentimentele unul fata de celalalt ( in detrimentul carierei daca e cazul ), se respecta reciproc si nu uita nici un minut motivul casatoriei lor: pentru ca se iubesc! Tentatii sunt la tot pasul, trebuie sa stii doar ce e mai important pentru tine :)

As putea sa continuu sa scriu mult si bine pe acest subiect, dar nu vreau sa revolt sau sa pun pe ganduri pe nimeni, doar atat : fericirea ta pe umerii unei persoane poate sa devina o povara grea! incearca, ca fericirea ta sa nu fie responsabilitatea altora!

Iti doresc, oricine ai fi, o casa de piatra!

Cuvinte potrivite .... la momentul potrivit!

De multe ori ar fi de folos existenta unui dictionar care sa traduca nevoile femeilor, ca barbatii sa ne inteleaga mai bine... mai ales cand vine vorba de dorinte si preludiu.

Femeile doresc o apropiere gradatǎ, naturalǎ şi tandrǎ în care cuvintele joacǎ un rol decisiv. Acordǎ mai multǎ importanţǎ abordǎrii "audio". Coboarǎ vocea pânǎ la tonalitatea cea mai caldǎ şi mai seducǎtoare, ia-o de mânǎ şi sǎrut-o cu tandreţe. Astfel se poate spune cǎ începi pur şi simplu sǎ faci dragoste cu ea prin cuvintele rostite senzual şi afectiv. Este timpul sǎ retrǎiţi şi sǎ evocaţi în cuvinte ce v-a atras mai mult unul cǎtre celǎlalt încǎ de la început. Poţi fi jucǎuş şi chiar copilǎros cǎci aceasta te poate ajuta sǎ depǎşeşti mult mai uşor inhibiţiile şi tensiunile acumulate în timpul zilei. Urmǎriţi sǎ evocaţi momentele cele mai frumoase petrecute împreunǎ. Nu ocoliţi nici momentele comice apǎrute în tot felul de situaţii mai delicate; râsul vǎ apropie de fiinţa iubitǎ restabileşte intimitatea şi spulberǎ orice tensiuni.

Este dificil sǎ punctǎm exact, dar la un anumit moment în timpul preludiului, discuţia începe sǎ se transforme.

Când femeia este deja plină de dorinţă ea trebuie să ia în mod tandru buza inferioara a bărbatului iubit între dinţi pentru a i-o muşca şi masa uşor. Atunci, el trebuie să realizeze acelaşi lucru cu buza ei superioară având grijă să o maseze şi să o sugă cu tandreţe. Procedând astfel ambii iubiţi vor deveni extrem de excitaţi sexual, iar pasiunea lor crescândă va determina amplificarea extraordinară a energiei lor amoroase.

Pe mǎsurǎ ce hainele sunt îndepǎrtate cu tandreţe şi corpurile încep sǎ se dezvǎluie într-un mod fascinant, propoziţiile romantice de mai înainte lasǎ loc expresiilor pasionale, simple, frazelor rǎzleţe care se transformǎ în gemete abia inteligibile şi în cuvinte monosilabice. Este foarte important sǎ comunicǎm şi sǎ-i arǎtǎm fiinţei iubite, prin diferite gesturi, sunete şi exclamaţii fericire şi plǎcerea ce o trezeşte în noi în timpul jocului amoros. Sǎ nu aveţi niciodatǎ greşita impresie cǎ dacǎ veţi trǎi cu deosebitǎ intensitate şi pasionalitate un act amoros, acesta îl poate deranja sau inhiba pe celǎlalt. Din contrǎ! Atât bǎrbaţii cât şi femeile simt nevoia sǎ li se confirme într-un fel sau altul cǎ ceea ce fac şi mai ales cum fac, este pe placul celuilalt. De cele mai multe ori plǎcerea şi trǎirea eroticǎ se intensificǎ brusc, de zeci de ori, atunci când auzim cum celǎlalt vibreazǎ cu tot corpul sau geme de plǎcerea pe care i-o generǎm. În general, jocul amoros ocupǎ câmpul atenţiei focalizându-ne strict asupra trǎirilor intense ce se reverbereazǎ în toate cutele fiinţei noastre. Sesizǎm în acest dans ameţitor cǎ celelalte moduri de comunicare cum ar fi vorbirea obişnuitǎ sunt incapabile sǎ exprime inefabilul simţirii noastre.

Gemetele şi exclamaţiile de plǎcere şi încântare s-au stins treptat. Acum stai întins în pat, în braţele iubite. Dar bǎrbaţilor în mod obişnuit acum li se face somn. Trezeşte-te! Continuǎ sǎ o atingi, sǎ o mângâi, sǎ o alinţi. Nu întoarce spatele, ca şi cum ai fi terminat cu ea, ca şi când ar urma capitolul urmǎtor, fǎrǎ vreo legǎturǎ cu ceea ce a fost pânǎ acum. Acum este momentul apropierii.

Ramas bun Blacky!

Blacky

– nascut pe 25 decembrie 1997;

– decedat pe 9 ianuarie 2010;

– rasa: canis mediu;

– culoarea: negru;

– sex: masculin;

– caracteristici: loial, prietenos, protector, curajos, iubaret si incapatanat.

Tata s-a intors de la Gherla (bunici). Ne-a claxonat sa iesim in curte, in timp ce a tras masina in fata usii. Cand am aparut in pragul usii, l-am zarit pentru prima data. Tata a ridicat ceva de pe scaunul din dreapta si cu un zambet larg intindea mana spre noi. Era catelul care urma sa ne aduca un plus de fericire in viata noastra: Blacky. Pe vremea aceea era un ghemotoc plangacios cu doi ochi si cu blana pufoasa de un negru lucios. Ca drept multumire l-am primit cadou de la un fotbalist care a fost cazat la noi o perioada, si era din orasul natal a lui tata.

In prima noapte, i-am facut culcusul intr-o cutie langa patul meu. El plangea in continuu si de drag ce-mi era il luam langa mine in pat, doar atunci tacea, insa bunica era pe faza ( liniste suspecta) si ma prindea, iar el iar ajungea inapoi in cutie. Am adormit cu mana intinsa in cutie, dupa ce am mai avut cateva incercari ratate de-al strecura in pat langa mine.

Pana la un an si ceva a stat cu noi in casa si s-a invatat sa-si faca nevoile in curte. Bunica nu reusea sa inteleaga de ce trebuie sa stea un caine in casa, si profita de timp cand noi eram la scoala ca sa-l scoata in curte, dar el crescut intr-un spirit democratic (cum imi placea mie sa spun) se opunea latrand la matura cu care bunica incerca sa-l impinga in curte. Cu timpul a prins gustul libertatii din curte si venea in casa doar seara ca sa doarma.

Toata viata a fost foarte energic si mandru. Toata ziua alerga si se juca prin curte cu ceilalti caini ai nostri, dar cand ii puneam lesa ca sa-l scot la plimbare, deja de prima data, devenea un alt caine, mergea tantos, mandru si la pas cu mine... nu ma tragea in stanga si dreapta, parca s-ar fi nascut in lesa. Adora sa stea la mine in brate si sa-l mangai sau sa-l peaptan, iar cand se aseza langa mine tot timpul trebuia sa ma simta si prefera sa se aseze pe laba piciorului ( probabil ca sa nu-i fie frig sau doar ca sa aiba siguranta ca sunt acolo fara sa fie nevoit sa ma vada).

Imi placea sa exersez cu el sariturile, iar el adora sa sara...sa sara cat mai sus. Aveam o intelegere cu el: eu il aparam de alti caini rai, iar el ma apara de oamenii care vroiau sa-mi faca rau. Avea simtul proprietatii si protectiei foarte dezvoltat. Putini puteau sa intre la noi in curte, si nimeni nu se putea certa cu mine sau sa ridice mana la mine pentru ca el se aseza in fata mea si il latra amenintator pe cel care se certa cu mine sau ii sarea la mana daca o ridica ca sa ma ameninte.

Tata a testat pe propria lui piele loialitatea cainelui meu: eram in curte si ma harjoneam cu tata, glumeam galagiosi, Blacky se punea intre noi si il latra, dar noi nu i-am dat atentie pana cand vroiam sa iau ceva din mana lui tata, el nu imi dadea, iar Blacky crezand ca ne certam a sarit si l-a capsat pe tata de fund. Era ca in desenele animate, cainele a ramas atarnat de fundul lui tata (mai mult de blugi), iar el se invartea roata –roata si radea incercand in acelasi timp sa scape de el.

Era un caine curajos, pe cat de mic pe atat de viteaz. Nu se retragea din nici o lupta indiferent cat de mare era adversarul (in perioada cand erau in calduri apareau altercatii intre masculii de pe strada din cauza hormonilor). Chiar si un doberman a luat-o la fuga de el. Era de neinvins pentru ca nu ar fi renuntat decat mort.

Iubea copii si le dadea voie sa ii faca absolut orice, si credeti-ma copii sunt foarte inventivi.

Cand am plecat la facultate l-am lasat pe Blacky in grija lui buni si pe buni in grija lui Blacky. In scurt timp au devenit de nedespartiti. Cainele o urma pe buni peste tot. La piata cand mergea sa vanda o pazea, la medic cand mergea in control intra fara sa stea la coada caci Blacky ii latra pe toti, iar cum se deschidea usa cabinetului intra primul si nu iesea decat cu bunica dupa consult. O conducea la autobus cand pleca in vizite la nepoti si se intorcea singur acasa pana cand a fost furat, cautat de politie si reintors acasa sanatos si fericit ca ne revede. Era ca o mica lipitoare pentru bunica: unde era buni era si el, si unde era el stiai ca e si buni.

Au trecut anii, peste buni si peste el. Dupa ce buni s-a stins el a ramas veriga care ne lega de buni, amintirea ei vie, prezenta lui insemna prezenta lui buni. A imbatranit si Blacky. Caini am mai avut si mai avem inafara de Blacky, dar am avut grija ca ceilalti caini sa-l respecte si atunci cand el nu mai avea puterea sa impuna respectul. Se statea langa el pana termina de mancat, ca ceilalti caini sa nu-i manance din farfurie dupa ce si-au terminat mancarea lor. Doar el avea voie sa stea in casa, iar daca era foarte frig afara sau ploua putea sa doarma in bucatarie. Era deparazitat cu cele mai bune solutii si medicamente oferite de piata, iar cand nu se simtea bine il duceam la veterinar pentru tratament, nu asteptam sa vedem daca ii trece de la sine.

Nu spun lucruri noi sau nemaipomenite, dar simt nevoia sa scriu despre el.

Nu a plecat decat dupa ce a ajuns mama acasa si i-a vorbit.... cred ca a asteptat ca sa-si ia ramas bun. Cu disparitia lui nu am pierdut doar un caine, ci am pierdut un membru al familiei, un protector si un luptator, amintirea vie al bunicii, un prieten iubitor si loial ... o veriga ce ma lega de vremurile bune...

Ramas bun Blacky! Ai scapat de chinurile batranetii si ai regasit-o pe buni....

AVATAR regizat de James Cameron

AVATAR regizat de James Cameron

Exploatarea spatiului, gasirea unei planete apte pentru trai si colonizarea acesteia este urmatorul pas al astronauticii dupa ce a trimis un om pe luna

Ca poveste, desfasurarea epica a Avatarului este impresionanta. Ideea este viabila intr-un viitor nu foarte indepartat – colonizarea unei planete deja locuite.

Conflictul rezultat din ciocnirea civilizatiilor, una mercantilista, hotarata a face orice pentru a-si atinge scopul ( poate va suna cunoscuta fraza "scopul scuza mijloacele" din Princepele lui Nicolo Machiavelli), adica extragerea unui minereu despre care ni se spune ca ar valora 20 mil$/kg, dar nu stim la ce era folosit, si o alta civilizatie, profund religioasa, cu un trai bazat pe mentinerea echilibrului in natura si cu o evolutie diferita, poate inapoiata comparativ cu robotica oamenilor.

Avem ciocnirea civilizatiilor, avem invazia iminenta, dar o mare poveste nu poate deveni magnifica daca nu exista dragoste, asa ca intre avatarul uman si o localnica a Pandorei se naste o frumoasa poveste de dragoste, care de asemenea e viabila.

Ca tipologie a personajelor avem:

- inadaptatul, omul care e gata sa se jertfeasca pentru o idee in care crede, dar imposibil de acceptat cu handicapul sau in lumea pusa "in miscare" de banii rezultati din activitatile de cucerire. acesta este Jake Sully, omul care venit ca mercenar pe Pandora, sfarseste ca aparator si protector, hotarat a muri pentru singurul loc in care a fost acceptat cu defectele si deficientele sale.

- savantul antropolog, adica omul cu capul pe umeri din toata actiunea, care vede in noua civilizatie o oportunitate de dezvoltare si cunoastere, iar nu de exploatare sclavagista. Acum, daca in film e vorba despre o rasa de extraterestri, rolul savantului Grace nu putea fi decat Sigourney Weaver, una din preferatele regizorului, care, de data asta nu-i casapeste ca in "ALIEN", ci lupta pentru salvarea lor.

- mentorul, adica cel care il initiaza pe avatarul lui Jake Sully in lumea Na'vi. Este personajul care creeaza legatura intre pamanteanul Sully si planeta Pandora, cel care in cazul unui esec al insusirii datinilor si credintelor specifice planetei Pandora de catre Sully isi va asuma responsabilitatea. Rolul ii revine lui Neytiri, fiica conducatorului tribului , viitoarea samana, adica localnica de care Sully se va indragosti.

- militarul obtuz, omul care primeste ordine si le duce la indeplinire cu foarte mult zel, fara sa comenteze. cel care e gata sa sacrifice o civilizatie pentru a-si indeplini cu succes rolul de conquiztador al epocii spatiale. Rolul colonelului Quaritch este bine facut de Stephen Lang, pe care daca l-ai intalni pe strada, in viata reala, ai incerca sa-l asasinezi pentru masacrul de pe Pandora.

Este primul film in care am sperat ca rasa noastra sa piarda lupta. Va doresc vizionare placuta si daca aveti posibilitatea sa veeti flimul 3D, nu ratati!!